Esenţă şi spirit olimpic!

A  rămas  mai  puţin de  un an până la  ediţia olimpiadei de vară, jubiliara, a  30-a!

Games   of  the  XXX Olympiad vor avea loc în perioada 27 iulie – 12 august în capitala Angliei şi a Regatului Unit al Marii Britanii. În plus, va fi o   nouă ediţie europeană (după Atena 2004) şi, totodată, a treia pe Bătrânul  Continent din ultimele trei decenii (în 1992, a fost Barcelona)! De ce am făcut   aceste referiri statistice? În  primul  rând, pentru că mai mereu a contat distanţa de  deplasare. Şi, aici, mă gândesc la costuri, deci la partea de  investiţie financiară pentru a fi  prezenţi la competiţia planetară supremă. Apoi, este vorba – de  ce  nu? – de problemele geo, de fusul orar s.a.m.d.  În fine, de ce să nu avem în vedere şi  posibilitatea suporterilor (evident, şi turişti) români de a fi  prezenţi într-un număr  cât mai mare în tribunele arenelor londoneze, la reuniunea olimpică de anul viitor.

Evident, ar mai fi ceva, deloc lipsit de importanţă: fiind vorba despre o  Olimpiadă ce se va desfăşura destul de aproape de  România (dacă privim global …), ne gândim că, probabil, numărul sportivilor din lotul olimpic Tricolor ar putea  fi mai mare şi, în consecinţă, palmaresul nostru ar avea de câştigat. Însă, lucrurile  nu stau defel aşa. Motivul? Am putea să-l numim, pur şi simplu, tehnic: pentru a fi  prezent ca sportiv la Londra trebuie să îţi obţii „biletul  olimpic” prin competiţie,  mai exact să te califici în urma participării la Mondialele din acest an, în  principal.  Logic, România olimpică ar putea prezenta un lot valoric atât calitativ, cât şi  cantitativ. Însă, problemele societăţii româneşti de azi, criza economică – şi, de ce nu?, poate chiar şi morală, pe alocuri! – s-au „transferat”, fără doar şi poate, şi în lumea mirifică a sportului. Îndeosebi, aspectele financiare dau înapoi efortul celor  implicaţi în ţinerea pe „puntea de plutire” a tonusului performanţial de la noi.  Bugetele sportului au suferit enorm în ultima vreme, astfel că Londra olimpică  pare mai departe decât este în realitate…

            Dar, şi aşa, totuşi, să nu ne ferim să spunem că optimismul tradiţional   românesc ne oferă speranţe ca ediţia viitoare a Jocurilor Olimpice nu va însemna   un impas pentru noi, ci dimpotrivă, va demonstra, din  nou, că sportul rămâne,  indiscutabil, cel mai important AMBASADOR  AL  ROMÂNIEI!

            Iar dinamoviştii, ca totdeauna, vor fi în prim-plan, vor asigura o contribuţie  cât mai serioasă, solidă la tolba de medalii şi performanţe cu care România îşi va completa excepţionala panoplie de trofee şi medalii olimpice! De altfel, în cei 55 de  ani de prezenţă dinamovistă cu medalii la Jocurile Olimpice (din  1956, la  Melbourne, cu celebrul aur al pugilistului Nicolae Linca ori cu incredibila „dublă”  tot de aur a canoistului Leon Rotman!), alb-roşii au cucerit nu mai puţin de 122 de  medalii (35 de aur) dintre cele 292 (86 de aur) obţinute de ţara noastră în cei 87 de  ani de la prima medalie olimpică românească (bronz la Paris, în 1924)! Ce  înseamnă aceasta?  Vă vine ori nu să credeţi, contribuţia olimpică dinamovistă  reprezintă peste 42-43% din palmaresul olimpic al  României în toată istoria sa!

            Iată de ce, Dinamo este Clubul Mileniului III! Iată de ce, Dinamo are  obligaţia, datoria de onoare de a sluji prin performanţe dintre cele mai bune şi anul viitor, la  Londra! Şi încă ceva: Dinamo nu numai că vrea, îşi doreşte să fie cât  mai sus la Olimpiada din vara viitoare, Dinamo şi poate! Cum aşa? Simplu: pentru  că dispune, din plin, de ESENŢĂ ŞI SPIRIT OLIMPIC!      

                                                                              Marcel  Popescu