Noutăți:
Română (România)English (United Kingdom)
Home Eveniment Un artist al ringului – Calistrat Cutov

Un artist al ringului – Calistrat Cutov

Calistrat_Cutov_04Interviu realizat de:

George Vescan

Psiholog C.S.Dinamo

            Sportul este frumos pentru că fiecare meci sau concurs este plin de surprize şi de secrete ascunse, la prima vedere. Tot la fel şi destinele sportivilor care printr-un joc al vieţii au ajuns la cel mai înalt nivel al performanţei sportive.

            Calistrat Cuţov este unul dintre cei mai performanţi pugilişti ai C.S.Dinamo şi ai României, al cărui succes este construit din multă muncă, talent şi neprevăzut.

            Vom căuta în acest interviu să descoperim secretele succesului, dintr-o perspectivă psihologică, mai puţin cunoscută cititorilor de presă sportivă.

 

 

Trecutul care marchează viitorul

George Vescan: -Unde v-ați  născut maestre Calistrat Cuțov?

Calistrat Cuțov: - Sunt brăilean, de fapt dintr-un sat de langă Brăila unde se ajunge cu bacul, Smîrdul Nou. Dar m-am mutat cu famila la Brăila când eram copil.

G.V.: - Dacă v-a plăcut boxul, cum erați ca și copil?

C.C.: - Foarte cuminte.

G.V.: - Dacă eraţi foarte cuminte, cum aţi ajuns la box?

C.C.: - Vara părinţii mă trimiteau la munca, la cules de roşii, urzici şi alte legume. Aveam cam 11 ani şi 29 kg. După prima lună de muncă, atunci când am luat primul meu salariu, m-au aşteptat cei 2 fraţi ai mei, mai mari. Credeam că veniseră să mă vadă, dar de fapt veniseră să mă ia la o gală de box, spunându-mi că erau veniţi  boxeuri foarte buni din Bucureşti pentru a se întrece cu brăilenii. Era foarte multă lume, fraţii mei voiau să vadă gala, dar eu, neştiind nimic de box, fiind şi inghesuială mare, le-am spus că  nu mai intru şi de cei 5 lei pe care trebuia să îi dau pe bilet preferam să beau un suc -  era o mică cârciumioară în apropiere. Dar fraţii au insistat, aproape că m-au luat pe sus şi am intrat şi eu la gală. Aşa mic cum eram, nu înţelegeam un lucru, de ce brăilenii boxau 2 reprize dar în a 3-a erau bătuţi rău. S-a întâmplat ceva atunci cu mine, orgoliul meu de brăilean nu îmi dădea pace: trebuia să aflu ce se întamplă în repriza a treia. Şi după ce m-am întors acasă am stat, m-am gândit şi iar m-am gândit de ce pierdeau brăilenii în repriza a treia. Nu am găsit răspunsul şi atunci m-am dus sa fac box, să dezleg enigma. Aşa m-am apucat eu de box.

Primii paşi în sala de box.

G.V.: - Unde aţi început boxul?

1969___Cutov___Calistrat__R__02C.C.: - Era în Brăila o sală de box, Navrom. Am plecat spre sală, cu o pungă în mână, cu ceva echipament în ea şi pirpiriu cum eram, nu mă baga nimeni în seamă. Toţi îşi vedeau de antrenamente iar eu mă jucam. După câteva luni, antrenorul Bobinaru Gheorghe, îmi spune: "hai, măi pirpiriule, să văd de ce eşti" în stare şi mă bagă în meci cu unul cam ca mine de slăbuţ. Am făcut meci egal. Da, dar în inima mea era acea întrebare: ce se întâmplă în repriza a treia. Intrebare care m-a obsedat mult timp. Pe langă asta, mi-a şi plăcut, îmi făceam în mintea mea tot felul de scheme pe care la văzusem la cei mari. În al doilea meci am boxat cu unul Paraschiv (nu am să îl uit niciodată). Era bun, avusese multe meciuri dar abia m-a bătut la puncte cu greu. Atunci toată lumea a zis: "copilul ăsta e bun, e de doar două luni în sală, are aptitudini şi înclinaţie către box". Eu mă duceam în fiecare zi la sală, la patru fix , eram acolo dar antrenorul lipsea des de la antrenamente. Într-o zi mi-a spus cineva: "Nu mai veni copile, s-a desfiinţat secţia!" Acum, că se desfiinţase, ce să fac? Eram ruşinos tare, ce să mai întreb? Până într-o zi când mi-am făcut curaj şi m-am dus la sala de box din centru. Era prin 1962. Antrenorul, un om mare, impunător m-a întrebat pe un ton autoritar, ce vreau. Eu cu jumătate de gură, i-am spus că vreau să fac box . El atunci m-a trimis să fac vizita medicala. M-am pierdut de tot şi plecam dezamagit cand i-am auzit vocea puternică chemându-mă înapoi şi arătându-mi unde este vestiarul cu sertarul în care am găsit o pereche de teneşi, un tricou şi încă ceva pe acolo.

Şi de acolo am început să fac box cu adevarat.

După trei ani am ieşit la Arad campion naţional de junior. La Galaţi a fost următorul campionat naţional unde l-am bătut pe Gheorghe Ene care era mare vedetă la Bucureşti, de trei ori campion şi un stângaci bun. Acolo m-au văzut maestrul Filip şi maestrul Trancă care mi-au luat datele şi m-au luat în armată la Dinamo. Aveam 18 ani. O lună de zile am făcut instrucţie şi mă rugam la Dumnezeu să mă ia în lotul naţional, unde am rămas până la sfârşitul carierei sportive.

Marea performanţă şi frumuseţea boxului

G.V.: - Când a început marea performanţă?

C.C.: - De când am venit la Dinamo, am câştigat tot ce se putea la tineret, meciuri interne şi internaţionale. În 1968, fiind totuşi destul de tânăr, antrenorii au hotărât să mă ia ca experiment la Olimpiadă în Mexic. Am boxat şi am luat medalia de bronz. Aurul nu era departe de mine, dar lipsa de experienţă şi-a spus cuvântul.

G.V.: - Maestre, ce credeţi că a stat la baza succesului dumneavoastră?

C.C.: - În box, e nevoie şi de puţin talent, dar baza este curajul, bărbăţia, inima de învingător şi dorinţa de a demonstra că eşti cel mai bun, să iţi placă să auzi imnul tării şi să ridici tribunele în picioare.

G.V.: - Vă iubeau spectatorii?

C.C.: - Eu cred că mă iubeau. Să vă povestec o întâmplare: boxam la Sala Polivalentă cu Paul Dobrescu. Tribunele erau arhipline, era o atmosferă incendiară, când în repriza a doua un croşeu m-a trimis la podea. Atunci în sală s-a făcut o linişte de se putea auzi şi musca, lumea înlemnise. Când m-am ridicat în picioare să continui lupta, toată sala s-a ridicat în picioare scandându-mi numele. Am simţit cum sala imi dădea putere, am câştigat. Boxa şi fratele meu, era şi el bun, avea medalii mai multe decât mine, dar publicul mă iubea pentru că făceam şi spectacol atunci când boxam.

G.V.: - Ce v-a motivat mai mult: spectatorii sau dorinţa de a fi bun?

C.C.: - Toate acestea, dar şi dorinţa de a mă realiza pe plan social, printr-o carieră la Dinamo.

La Dinamo fiind, mi-am terminat liceul şi facultatea, am ajuns antrenor si ofiţer, nu am vrut să termin boxul ca un nimeni.

Boxul: artă sau bătaie

Cutov_1970___02_1G.V.: - Ca antrenor ştiu că ați avut mulți sportivi. Cum îi alegeați pe cei mai buni?

C.C.: - În primul rând, cei mai buni au intuiție, acel reflex la fracțiune de secundă. Aici nu e ca la fotbal, să vezi mingea prin aer unde se duce. În box trebuie sa fii un bun atlet, gimnast, să ai forţă, viteză, să fii un sportiv complex. Eu îi antrenam pe sportivi din toate punctele de vedere: corpul dezvoltat armonios dar şi psihicul. Căutam defectele sportivului şi le corectam, unii nu aveau mobilitate, alții nu aveau forță sau rezistența suficientă pentru a ajunge la performanță.

G.V.: - Maestre, boxul este artă sau este bătaie?

C.C.: - Pentru mine este artă. Eu boxam atât de frumos, încât în Germania şi Spania au vrut să mă fure. Stăteau securiștii după mine și la wc, dar eu le spuneam: Stați liniștiți că eu nu plec, în România sunt ai mei, aici am venit să-i bat p-ăștia și să plec.

G.V.: - Care a fost cel mai frumos meci al Dvs?

C.C.: - Toate au fost frumoase, fiecare în felul lui, fiecare a fost unic, pentru că eu nu mă băteam, eu boxam curat, cu cap. Nu dădea adversarul de 3 ori şi eu de 4 ori, asta este bătaie, eu loveam o dată, iar adversarul dădea de 3 ori prin aer, îl plimbam, îl fentam, dar nu îl desconsideram, îl respectam în felul meu. Chiar dacă aveam un adversar slab, pentru mine antrenamentul era antrenament şi meciul meci, dădeam totul, nu îmi băteam joc. Șmecheria  este să îl faci pe adversar să lovească de 2-3 ori în aer, așa obosește și iși pierde încrederea în instinctul lui. Eram tehnic, aveam croșeu de dreapta, upercut, aveam un stil variat, simțeam din primul minut adversarul. Trebuie să ai mintea limpede şi sângele rece, chiar dacă advesarul este în corzi, nu dai în el cât poți, îl încerci și-l urmărești ca pe taur, să îi dai lovitura de grație.

 

Secretul “exploziei” din ring

G.V.: - Seara înaintea unui meci important,ce gânduri vă treceau prin cap?

C.C.: - Cântarul era primul adversar. Aproape că nu dormeam noaptea chinuit de sete, de emoții și de gândul că trebuia să câștig, să îmi păstrez renumele. Ca să nu mă gândesc la meciul de a doua zi, citeam mult. A doua zi după cântar, mâncam foarte puțin dimineața, mergeam la film, la prânz  mâncam civilizat și apoi dormeam, nu mulți pot să doarmă după-amiaza înaintea unui meci.

G.V.: - Înaintea încălzirii pentru meci, ce făceați?

C.C.: - Atunci era cel mai greu fiindcă, de obicei, meciul meu era programat ultimul. Secretul meu era că nu mă îngrijoram pentru ce va urma, stăteam întins în vestiar și mă relaxam.Nu îmi pierdeam energia plimbându-mă prin sală în aceea admosferă tensionată. Asta i-am învățat și pe sportivii mei, să stea liniștiți cu ei înșiși, pentru a acumula energie, pentru ca apoi să explodeze în ring.

 

Calistrat__Cutov__012Respect pentru muncă

G.V.: - Ce le transmiteți boxeurilor de azi?

C.C.: - Să nu se piardă, să aibă încredere în ei și să ia în serios fiecare antrenament. La doi ani după ce m-am lăsat, un arbitru - Cazacu - mi-a zis: "Măi Cuțache, ce ar fi să faci o gală cu Paul Dobrescu?" De faţă era şi Dobrescu. Și eu am zis : "Mai boxez, dar am nevoie de un an de zile să mă antrenez și să fiu în formă cum eram eu, pentru că nu-mi permit să râdă lumea de noi, aici nu e fotbal, aici trebuie să ai capul pe umeri."

G.V.: - Maestre , ce credeți, un campion  se naște cu acest destin sau și-l construiește?

C.C.: - Destinul. Acesta este de la Dumnezeu, eu nu știu dacă aș fi putut să fac altceva mai bine. Nu ştiu dacă mi-ar fi plăcut mai mult altceva.

G.V.: - Când erați pe podium ce simțeați?

C.C.: - Când îți ridică mâna pe ring și știi că ai câștigat este o descătușare imensă iar când ești pe podium și îți cântă imnul ai pieptul plin de împlinirea ta și de bucuria celorlalți din sală și de acasă. Pe vremea mea patriotismul încă avea loc în mintea noastră.

G.V.: - Ce a însemnat Dinamo pentru dumneavoastră?

C.C.: - Dinamo a însemnat pentru mine totul, aici am trăit împlinirea ca sportiv, succesul ca antrenor și respectul în societate. Și mâine dacă ar fi posibil aș veni voluntar să ajut clubul care m-a format ca om în viață.

Program Competitional

Săptămâna 18-24 martie 2019

Baschet. Cupa României (sferturi de finală, retur), 20 martie, ora 18:15: Dinamo – SCM Timișoara. Sala Dinamo

Baschet. Liga Națională, Grupa Galbenă (etapa 8), 24 martie, ora 18:00: Dinamo – Phoenix Galați. Sala Dinamo

Handbal. Liga Națională (etapa 23), 18 martie, ora 18:15: Dinamo – Steaua. Sala Dinamo. Liga Națională (etapa 24), 21 martie: HC Buzău – Dinamo

Polo. Superliga (etapa 16), 22 martie (ora 11:30) și 23 martie (ora 11:30): Dinamo – Rapid. Bazinul Anatolie Grințescu Dinamo

Volei masculin. Play-off ( etapa 1), 23 martie, ora 18:00: SCMU Craiova - Dinamo, ora 18:00

Atletism. Campionatul Național de copii, 23 martie, București

Înot. Campionatul Național seniori, tineret, juniori, 19-24 martie, Bacău

Judo. Campionatul Național de seniori, 22-24 martie, Iași

Scrimă. Cupa Mondială – Budapesta, sabie masculin, 22-24 martie, Ungaria

Scrimă. Cupă Mondială – Sint Niklaas, sabie feminin, 22-24 martie, Belgia

Tir. Campionatul European aer comprimat, 18-25 martie, Osijek (Croația)

Acreditari CHL

ANUNTURI AGREMENT

În data de 23 martie a.c., Bazinul olimpic acoperit Anatolie Grințescu - Dinamo va găzdui meciul dintre Dinamo și Rapid, din cadrul Superligii masculine de polo. Partida va începe la ora 11:30, motiv pentru care programul de inițiere și agrement se va desfășura în ziua menționată de la ora 13:00.

Ghid informare

Ghid_informare_DGA

Agrement Fitness

NOU! Hidrokinetoterapie

Agrement Natație

Agrement Tenis

Agrement Atletism

Agrement Fotbal

Căutare sportivi

Nume:
Disciplina sportivă:
Activitate:
Grupa de vârstă:

Vizitatori online

Avem 337 vizitatori online