Alegerea variantei optime

Editorial George Vescan

“Nu puteţi modifica scenariu, dar aveţi capacitatea să vă alegeţi altul”. 

Vadim Zeland  

Alegerea voluntară a stărilor interioare pare ceva neverosimil, deoarece suntem învăţaţi că acestea sunt reacţii ale stimulilor exteriori. Doar că realitatea exterioară, depinde de modul de interpretare al filtrelor noastre interioare. Avem nevoie de entuziasm, plăcere şi pasiune care să susţină implicarea totală, în “cursa” performanţei. Iar neproductivitatea este cauzată de constrângeri, critici şi obligativităţi care induc stări interioare neplăcute.

Mulţi antrenori şi sportivi pot spune:

 - De unde plăcere şi entuziasm în perioadele lungi de cantonament, cu două antrenamente grele pe zi? În care plăcerile fireşti ale tinereţii sunt restricţionate de obiectivele pregătirii şi de sacrificiile specifice sportului, privarea de apropierea familiei, de multe ori de la o vârstă fragedă, suportarea atitudinilor autoritare şi critice ale unor antrenori severi, îndoielile şi nesiguranţa realizării obiectivelor impuse de forurile superioare. Toate acestea fac ca plăcerea practicării sportului de performanţă să fie aproape imposibilă în aceste condiţii.

Intervievând sportivi, de înaltă performanţă, referitor la problema mai sus prezentată (pentru mai multe informaţii, puteţi vizita Secțiunea Interviuri), am aflat că:

- Merită sacrificiul de un an de zile pentru a trăi acele momente unice, încărcate de o emoţionalitate de nedescris, când ai conştientizat că eşti Campion (spunea o sportivă de talie mondială, cu ochii strălucind la evocarea acestor momente).

-            Tot greul de până atunci nu mai înseamnă nimic. Când faci turul unui stadion, după ce ai ieşit campion, simţi că zbori, fericirea şi împlinirea sunt atât de mari încât nu au loc în piept, aceste momente merită tot efortul şi chiar mai mult. 

-            Când treci primul linia de sosire trăieşti o descătuşare imensă, nu poate fi descrisă, iar când eşti pe podium şi auzi imnul naţional, este altă emoţie, imensă, dar mai liniştită.

Aşadar, oricât de greu le este acestor sportivi, în travaliul zilnic al depăşirii condiţiei umane, în subconştient, există aceste resurse care le dau putere şi entuziasm. Din păcate, foarte puţini sunt sportivii care ştiu că pot alege să folosească aceste resurse, ca un mod de a gândi şi simţi eficient. De obicei sportivii care se aşteaptă să aibă o evoluţie frumoasă sau succes la un concurs, îşi găsesc şi entuziasmul de a concura. Cei care se gândesc la toate variantele eşecului, sunt cuprinşi de o stare interioară ineficientă. Această alegere nu necesită profunde cunoştinţe psihologice sau spirituale, este nevoie de conştientizarea faptului că ceea ce gândim ne influenţează starea interioară, percepţiile şi câmpul conştienţei exterioare. Expectaţiile (aşteptările) ne influenţează în mai multe direcţii:

1. ne reglează întreg sistemul pentru realizarea expectaţiei (din perspectiva psihologiei autoreglărilor);
2. ne activează la nivel subconştient un “radar” al atenţiei  care va observa oportunităţile de realizare a obiectivului (din perspectiva psihologiei cibernetice);
3. ne influenţează linia vieţii (destinul), acţionând în spaţiul variantelor (din perspectiva fizicii cuantice).

Dr. Maltz (1999, p. 27), consideră că cibernetica ne-a furnizat dovezi convingătoare că subconştientul este un mecanism care încearcă permanent să atingă un scop, este un “servomecanism” compus din creier şi sistemul nervos, pe care îl folosim în programarea şi reglarea întregului biosistem. Acest mecanism creator interior este impersonal şi automat în realizarea scopurilor. Succesul sau eşecul sunt efecte ale obiectivelor pe care ni le fixăm prin intermediul gândurilor şi imaginaţiei.

Zeland (2009), inspirat din fizica cuantică, susţine că energia şi informaţia gândurilor nu se limitează doar în interiorul creierului, ci se răspândesc pe anumite fregvenţe în exterior. Când gândurile pătrund în dimensiunea cauzală a spaţiului variantelor, se programează materializarea variantei respective. Autorul, consideră că nu doar acţiunile concrete produc circumstanţele vieţii ci şi natura propriilor gânduri. Cu cât ne gândim la mai multe probleme cu atât ele se vor înmulţi, iar dacă alegem să gândim altfel, viaţa ne va oferi altă variantă. În fizica cuantică, se consideră că noi nu ne creăm realitatea, dar o ale­gem dintr-un „spaţiu al variantelor”, în care orice variantă este posibilă.

Controlul gândirii şi emisia unor variante dorite, deschiderea canalelor de receptare a soluţiilor, ne dau reglajul optim şi re­prezintă „ale­gerea” noastră, de a folosi spaţiul variantelor. După ce am ales varianta dorită, trebuie să ne lăsăm în fluxul evenimentelor, trăind prezentul “aici şi acum”, după care ne lăsăm conduşi de oportunităţile existente în fluxul variantelor. Din modelul variantelor rezultă că prin ceea ce alegem să gândim şi să simţim, ne putem direcţiona destinul. Putem fi de succes, fericiţi şi împliniţi cu maximă eficienţă când ştim ce alegem şi suntem în fluxul variantei alese, într-o stare interioară de activare optimă.

De obicei, auzim: „Pentru a fi fericit trebuie să te sacrifici şi să lupţi”.

Dar din teoriile fizicii cuantice, ale inteligenţei emoţionale şi ale practicii psiho-somatice, ştim că există o dimensiune emoţională în interiorul omului care conţine toate variantele emoţionale pe care le-a trăit vreodată sau pe care şi-o poate imagina. Acestea aşteaptă doar focalizarea  gândirii asupra lor, pentru câteva momente şi ele cuprind întreg biosistemul.

La fel ca şi starea de flux (activarea psiho-fizică optimă), activarea resurselor emoţional, nu se activează printr-o concentrare forţată; ea apare în starea de relaxare-concentrată, implicare, autoobservare şi entuziasm. În sport, există situaţii în care adversarii sunt cotaţi ca fiind mai valoroşi, sau sunt momente în joc când adversarul este mai bun; oare ce avem mai bine de ales în aceste momente?  Să ne enervăm? Să ne întrebăm, dacă o să pierdem?... Sau să alegem varianta cea mai bună prin care să ne exprimăm calităţile şi să profităm de orice ezitare sau greşeală a adversarului? Sau chiar să ne bucurăm pentru că, având un adversar de valoare, înseamnă că avem oportunitatea de a arăta cu adevărat cine suntem şi ce putem?

Maria Timuc, a scris un articol foarte interesant în Jurnalul Naţional (12 decembrie 2011), în care comenta: atitudinea noastră în faţa oricărei situaţii, provocări, probleme, re­prezintă modul precis şi exact în care „ale­gem” din infinitul spaţiu al variantelor.

Pentru unii sportivi este suficient să aibă un “ghinion” în drum spre concurs, pentru ca, în următorul moment, să deschidă un spaţiu al variantelor nefaste, care ar putea să îi însoţească toată ziua, reducând astfel din potenţialul psiho-fizic. În aceaşi măsură un alt sportiv pus în faţa aceluiaşi “ghinion”, se poate gândi, că trebuie să fie mai atent şi astfel un mare noroc va urma, activând încrederea şi atenţia.

“Cu alte cu­vinte, după un rău poate urma un bine sau, în faţa răului fiind, să nu te laşi copleşit de supărare, de nemul­ţumire, de frică sau de neferici­re, căci pri­ma atitudine în faţa unui eveniment este chiar felul în care alegem întâmplările ce vor ve­ni către noi, aparent aduse de vântul hazardului” [Timuc, 2011].  

A alege să te simţi bine şi optimist în faţa unui ghinion sau a unei încercări grele, înseamnă „coordonarea in­tenţiei”, care mai înseamnă şi nesabotarea potenţialului real. Autoreglarea atitudinii optime în situaţia unei greşeli sau a unui eşec este cheia schimbării rapide a situaţiei neplăcute. Aceptarea situaţiei neplăcute şi îndreptarea atenţiei spre soluţii este o abilitate psihologică performantă, pe când lupta împotriva situaţiei negative este neproductivă. Cred că toţi am trăit experienţa în care o neplăcere s-a demonstrat, în timp, că a fost spre binele nostru. De ce să aşteptăm 10 ani pentru a râde de un necaz? (cf. Richard Bandler). “Tot răul spre bine” este o vorbă românească care ascunde multă înţelepciune. Atunci când suntem în starea de flux, putem sesiza ce ne poate aduce bun problema/ghinionul de moment, care este adevărata cauză pentru care a apărut, ce avem de învăţat, care sunt soluţiile de a transforma răul în bine. În „spaţiul variantelor” totul este posibil, iar în alegerea intenţionată a variantei optime, ar putea sta cheia succesului.

În concluzie, fiecare om este responsabil de atitudinea pozitivă sau negativă pe care o are faţă de viaţă, cu necazurile şi bucuriile ei, de viitorul său. Suntem tot timpul responsabili pentru ce gândim, ne imaginăm şi simţim. Suntem responsabili pentru cum ne pregătim şi acţionăm în direcţia unor realizări măreţe.

Psiholog C.S. Dinamo

George Vescan

Bibliografie

MALTZ , M., (1999), Psiho-Cibernetica , Edit. Curtea Veche, Bucureşti

TIMUC, MARIA, (12.12.2011) Jurnalul Naţional

ZELAND, V., (2009), Spaţiul variantelor, Edit. Dharana, Bucureşti