Jocurile Olimpice

Vremea frumoasă a… canotajului

Ediţia a XXIV-a a Jocurilor Olimpice de vară de la Seul a avut loc în anul în care Dinamo Bucureşti împlinea patru decenii de existenţă. O cifră istorică, frumoasă şi dătătoare de speranţe. Şi, să reţinem, cifrele deosebite au continuat pentru noi la Jocurile Olimpice.

Prezenţi în marea arenă olimpică, sub culorile naţionale, încă din primii ani de la înfiinţarea clubului lor, sportivii dinamovişti s-au comportat remarcabil de fiecare dată, numărându-se printre laureaţii acestei prestigioase competiţii şi contribuind substanţial la îmbogăţirea palmaresului olimpic al sportului românesc. Până la ediţia de la Seul a Olimpiadei, dinamoviştii cuceriseră 19 titluri de campioni olimpici, 22 de medalii de argint şi 29 de bronz. Evoluând, din nou, la înălţime, cei mai mulţi dintre sportivii clubului din Şos. Ştefan cel Mare s-au aflat şi la ediţia cu numărul 24 a Olimpiadei printre protagoniştii şi laureaţii fenomenalelor întreceri. Astfel, ei şi-au făcut datoria şi faţă de ţară şi faţă de club, onorând aşa cum se cuvine aniversarea celor patru decenii de existenţă a lui Dinamo Bucureşti.

Olimpiadă–record pentru români

Îndepărtata Californie de aur a fost martora celui mai mare succes olimpic al sportului românesc, o izbândă venită firesc, ca o strălucită confirmare a calităţilor tinerilor de la noi, a ambiţiei lor de a fi cei mai buni, a dorinţei continue de autodepăşire.

Nu mai puţin de 53 de medalii româneşti, dintre care 20 de aur, au plasat delegaţia ţării noastre pe locul 2 între cele 140 de naţiuni. Iată, aşadar, un bilanţ absolut excepţional, cu adevărat de referinţă pentru egalarea căruia generaţiile actuale şi viitoare de performeri vor trebui să depună cele mai extraordinare eforturi!

De şase ori aur românesc !

După cele 27 de medalii olimpice culese cu trudă de sportivii români la Montreal, s-ar putea crede că, patru ani mai târziu, la Moscova, totalul de 25 de medalii înseamnă o uşoară coborâre. Aceasta însă, doar în aparenţă, pentru că, defalcând totalul de medalii pe „aur, argint, bronz”, vom constata că, de fapt Moscova a constituit un nou pas înainte al sportului românesc, cele şase titluri olimpice reprezentând un frumos record (după trecutul record de cinci titluri, deţinut de participarea la J.O. de la Melbourne).

Două dintre medalii, cele mai strălucitoare cucerite la Olimpiada moscovită, au fost cele ale Nadiei Comăneci. Şi, să nu uităm, că doar arbitrajul a privat-o de o a treia, la individual compus ! Alte două titluri le-au obţinut steliştii Sandală Toma (schif simplu) şi Corneliu Ion (pistol viteză). În fine, celelalte două medalii olimpice de aur au aparţinut luptatorului Ştefan Rusu (la greco-romane) şi dinamovistului Ivan Patzaichin (împreună cu Toma Simionov, de la Steaua) la canoe 2-1000 m.

Olimpiada Nadiei, dar şi a lui Vasile Dâba !

De Jocurile Olimpice de la Montreal se leagă unul dintre cele mai frumoase episoade ale istoriei sportului românesc, pe de o parte pentru acel strălucitor recital de măiestrie al şcolii noastre de gimnastică, semnat de Nadia Comăneci, regina gimnasticii moderne de pe glob, pe de altă parte, pentru succesul spectaculos al kaiacistului dinamovist Vasile Dâba şi, nu în ultimul rând pentru locul 6 ocupat în clasamentul final pe naţiuni de către delegaţia României.

Sigur că, de referinţă, la această a XXI-a Olimpiadă de vară, Nadia Comăneci va rămâne punctul cel mai strălucitor, cu şapte note de 10, care i-au adus trei medalii de aur, una de argint şi una de bronz, dar nici restul medaliilor cucerite de sportivii români nu au fost mai puţin preţioase. Vorbeam despre Vasile  Dâba, noul kaiac-amiral, poleit cu aur în proba de simplu – 500 m, acelaşi sportiv dinamovist dobândind şi bronzul în proba de simplu – 1000 m. Dar, tot pe apele din Insula Notre Dame, avea să mai culeagă lauri şi schiful feminin de 4+1 vâsle, având-o stroc pe Ioana Tudoran.