Increderea in sine - antrenament, imagine de sine, atitudine

Editorial de George Vescan

Moto: Sportul de performanță este o luptă, iar campionii sunt cei care acceptă provocările cu plăcere și încredere, cei care cred în steaua lor strălucitoare

Se spune că în viață există oameni de succes care realizează tot ce își propun, pe când alții sunt urmăriți de eșec. Oare ce ii diferențiază pe acești oameni?

Specialiștii spun că cei din categoria oamenilor de succes gândesc 10% și acționează 90% deoarece sunt proactivi și au încredere că vor realiza ce și-au propus. Cei urmăriți de eșec gândesc 90% și acționează 10%. Mai mult, chiar și în puținele lor încercări acționează ezitând pentru că se îndoiesc de rezultat, neavând suficientă încredere în ei. Gânduri de genul: "dar dacă nu o sa câștig...", "parca este mai bun adversarul...", "îmi doresc mult dar daca...", sunt specifice celor fără încredere în ei, contribuind major la cei 90% gândire. Pe când cei care au încredere se gândesc doar la ce au de făcut și trec la acțiune, fără a lăsa timp îndoielilor să apară în mintea lor.

Auzim adesea pe cei din lumea sportului, spunând: „este bine pregătit dar a pierdut pentru că nu are încredere în el”. Din păcate de obicei sportivilor li se cere sa fie motivați, să aibă încredere în ei, să se concentreze sau să se relaxeze, dar fără ca vreodată să le fi spus cineva ce înseamnă acestea și cum le pot realiza. De aceea doresc ca în acest articol sa prezint pe scurt cei trei factori principali ai încrederii în sine.

Antrenamentul

La întrebarea ce ai nevoie pentru a performa la potențialul tău, mulți jucători îmi spun: „am nevoie sa mi se acorde încredere, să mă bage antrenorul în echipă și să joc în meciuri oficiale”. Atunci îi întreb: oare cum poate avea antrenorul încredere în tine, dacă tu nu ai încredere în tine? Încrederea se antrenează și se câștigă la fiecare fază de antrenament, în fiecare minut de joc, se hrănește cu mulțumirea lucrului bine făcut. Încrederea este o atitudine care se vede de la distanță, de către toată lumea, nu putem minți pe nimeni atunci când suntem temători, tensionați sau blocați.

Sportivii implicați în progresul lor își propun înainte de antrenament ceva și fac tot posibilul să-l realizeze. Dacă l-au realizat apare in interiorul lor o stare de bine, specifică lucrului bine făcut ce hrănește încrederea.

Rezultatele hrănesc încrederea și încrederea aduce rezultate, este cel mai simplu mod de a înțelege mecanismul încrederii. Victoriile atrag alte victorii, înfrângerile atrag înfrângeri. Dacă un sportiv își pierde încrederea în el când e pus să execute o sarcină nouă/grea, nu va reuși. Atunci antrenorul trebuie să îi dea sarcini accesibile până capătă iar încredere și dorința de reușită.

În sportul de performanță nu există păcăleli, toți au șanse egale de a se antrena conștiincios, a se bucura de fiecare realizare și oricât de obosiți fizic ar fi sportivii la sfârșitul antrenamentului, sentimentul lucrului bine făcut este cel care hrănește încrederea.

Imaginea de sine

Există sportivi care muncesc din greu dar fără succes, deoarece imaginea lor de sine este defectuoasă. Imaginea de sine se înrădăcinează în inconștient din primii ani ai copilăriei, pe când nu avem o cenzură reală prin care să filtrăm ceea ce să credem sau nu despre noi. Dacă ni s-a spus ca suntem proști, slabi, grași, etc., am crezut. Mai târziu ne formăm în decursul anilor o imagine despre noi plecând de la primele imagini și convingeri. Degeaba mai târziu ni se spune că suntem deștepți și frumoși, o să ne simțim jenați și neîncrezători. Imaginea de sine devine un filtru al realității noastre. Ne putem simți jenați având impresia că toată lumea se uită la noi când intrăm într-o sală cu spectatori, chiar dacă în realitate nu se uită nimeni la noi și nu ne judecă nimeni. Sentimentul inferiorității sădit în anii copilăriei este mai puternic decât rațiunea.

Conștienți fiind că imaginea noastră de sine are la bază convingerile celorlalți putem renunța la ele, pentru a ne reconstrui propria imagine. Antrenamentul mental în care ne vedem executând tehnica și tactica bine, vizualizarea rezultatului final în care suntem pe podium și împliniți, ne va crea o imagine de sine ideală pentru a ne susține încrederea în tot ce vom face. Astfel, putem înțelege că redescoperindu-ne laturi noi și aducând convingeri pozitive ne putem modifica imaginea de sine și indirect încrederea.

Atitudinea

Am cunoscut mulți sportivi care nu aveau atitudinea potrivită performanței la antrenamente sau în competiții. Unii dintre ei aveau o atitudine prea defensivă, erau cuminți, respectuoși și păreau lipsiți de încredere în sine. Alții, aveau o atitudine prea ofensivă, erau impulsivi, nervoși, obraznici și păreau prea încrezători în forțele lor. Există o atitudine optimă care nu pleacă nici din prea mult optimism nici din complexe de inferioritate.

Dar care este atitudinea optimă? Atunci când sportivii consideră competiția accesibilă deoarece s-au antrenat bine, când au "lecția" învățată, indiferent de adversar, apare atitudinea de siguranță. Vizualizând tactica și tehnica ca într-o repetiție mentală a ce va urma,, sportivii își mențin o atitudine încrezătoare. Astfel sportivii vor avea o motivație optimă, pornită din dorința de a pune în valoare ceea ce reprezintă ei cu adevărat (ceea ce știu și pot face). Această motivație nu depinde de nici un factor exterior ci doar de el însuși. Motivația optimă este prima premiză în a avea atitudinea potrivită. Convingerea că poți face ceea ce știi și ți-ai propus, vine firesc din antrenamentele reușite. Valorile interioare vor da putere și stabilitate atitudinii, atâta timp cât sportivul știe ce este important pentru el. Iar cel mai important pentru a câștiga este să știe ce are de făcut, aceasta ii va asigura starea de preparație psihofizică optimă. Astfel valorile, convingerile și motivația, împreună, pot forma acea atitudine care dă forță încrederii de sine și va direcționa un comportament performant.

Foto: Mihai Neacșu – CS Dinamo, 27 noiembrie 2013, ora 0⁰⁰