„Jocul interior” si performanta

Editorial George Vescan

"Adversarul din mintea cuiva este mai redutabil

 decât cel aflat de partea cealalată a fileului"

 W.T. Gallwey

    Spuneam în articolul precedent, că manifestarea potenţialului nostru optim este, în mare măsură, rezultatul „jocului interior”, al minţii noastre, care poate transforma o situaţie critică într-o oportunitate şi, în general, contribuie la obţinerea performanţei în orice domeniu.

     “Jocul interior” este o abordare pragmatică, a lui W. Timothy Gallwey (1974), prin care expune faptul că  “există un joc lăuntric, care deţine cheia jocului exterior, al vieţii”.

     Antrenori şi specialişti din domeniul sportului de performanţă urmăresc evoluţia sportivilor la antrenamente şi la concurs („jocul exterior”) al sportivilor pentru a interveni asupra greşelilor, astfel dorind să regleze cât mai eficient executarea sarcinilor motrice. Se folosesc adesea înregistrări video pentru a putea observa mai bine greşelile, care vizionate şi analizate de către antrenor şi sportivi, să producă un salt calitativ.

     Cu toate acestea, ca psiholog sportiv, observ zilnic efortul antrenorilor de a corecta o tehnică deficitară şi de a-i determina pe sportivi să fie mai atenţi, mai implicaţi şi mai responsabili. Este foarte frustrant să ştii că sportivul pe care îl antrenezi a executat bine o perioadă de timp, după care „nu îi mai iese”, sau când, în timpul competiţiei, sportivul nu reuşeşte să se ridice la nivelul său, pe care l-a avut la antrenamente. Este dezarmant pentru antrenori să-i vadă pe sportivi înaintea unui concurs: palizi, tensionaţi, blocaţi mental sau cu răspunsuri întârziate la comenzile lor.

     Toate acestea îşi găsesc originea în „Jocul interior”. ”Întotdeauna are loc un joc interior în mintea ta, indiferent care e jocul exterior pe care îl joci. Măsura în care eşti conştient de acest joc interior este cea care face deosebirea dintre succes şi eşec.” (W.T. Gallwey, 2011)

     Convingerea generală a multor antrenori şi sportivi este că situaţiile exterioare (adversar, obstacol, importanţa competiţiei, etc) cauzează nivelul de tensiune, anxietate sau blocaj; stres inevitabil în asemenea condiţii, pe care ei trebuie să-l accepte sau să lupte împotriva lui. Antrenorii încearcă, de multe ori, să lupte împotriva acestor reacţii de stres ale sportivilor prin comenzi mai dure, tăioase sau ameninţări... Realitatea este că nu factorii externi sunt cei care produc stările psiho-fizice neproductive ci „povestea pe care ei şi-o spun” în interior, despre factorii externi. Fiecare individ are propriile filtre (canale senzoriale, reprezentări, experienţe de viaţă, motivaţii, etc.) prin care percepe şi conştientizează realitatea exterioară. „Jocul interior”, este un mecanism al conştiinţei care reglează comportamentul; acesta integrează informaţii din mediul exterior şi interior, împreună cu mecanismele de programare şi activare a conduitelor în direcţia obiectivelor. „Jocul interior” prelucrează, gâduri, imagini, emoţii, iar rezultatul este starea kinestezică (corp: greu sau uşor, tensionat sau relaxat, energizat sau moleşit, starea de preparaţie optimă, starea de flux, etc).

     Pentru ca sportivul să câştige o competiţie este necesar să fie mai bun ca adversarul, iar pentru asta este necesar să-şi manifeste potenţialul maxim, iar pentru aş manifesta acest potenţial trebuie să se simtă bine psiho-fizic, iar pentru a se simţii bine la start este nevoie să aibă grijă ce gândeşte şi ce îşi imaginează deoarece acestea îi influenţează direct starea emoţional-kinestezică.

     Chiar şi atunci când sportivii ajung la maturitate în „jocul exterior”, singurul mare adversar şi cel mai de temut rămâne propria lor minte. Atunci când sportivul lasă presiunea exterioară să-l copleşească, când gândurile sunt pline de îngrijorări, când îi scade încrederea în sine iar mintea lui este asaltată de conflicte şi frustrări ce nu au ’’legătură’’ cu sportul, apar surprizele neplăcute, eşecurile. În aceste situaţii, cel mai important pentru sportivi este să aibă abilitatea mentală de a se autoregla sau să fie reglat din exterior de către psiholog sau antrenor.

     Daniel Siegel (2007), în lucrarea The Mindful Brain, face o expunere a subsistemelor reglatorii: ale organismului (echilibrul dintre sistemul nervos simpatic şi parasimpatic), armonizarea comunicării (coordonarea informaţiilor din mintea ta cu cele venite de la o altă persoană), echilibrul emoţional, flexibilitatea răspunsurilor (abilitatea de a ne opri înainte de a acţiona), empatia (transpunerea la nivel emoţional), percepţia (conştiinţa de sine), modularea fricii, intuiţia (capacitatea de a procesa informaţia după metode profunde de cunoaştere) şi moralitatea (ceea ce este bine pentru toţi şi nu doar pentru individ).

         La nivel psiho-neuro-fiziologic, reglarea optimă, se poate realiza prin antrenarea unor abilităţi psihice care să activeze anumite resurse inconştiente care comandă „Jocul Interior”.

         În articolul următor vom prezenta şi aspecte practice ale „Jocului interior”. 

Psiholog C.S. Dinamo

George Vescan

Bibliografie

GALLWEY, T.,W., (2011), Jocul interior şi stresul, Edit. Spandugino, Bucureşti

SIEGEL, D.,J., (2007) The Mindful Brain, NY, NY: Norton