Tir. Laura Ilie-Coman, locul II mondial in 2017. Interviu din perspectiva psihologica

Un interviu de George Vescan - psiholog CS Dinamo

Dinamovista Laura Ilie-Coman ne povestește în acest interviu cum a reușit sub presiunea uriașă a tragerilor eliminatorii din finala Cupei Mondiale de la New Delhi (India) să tragă din ce în ce mai bine până la ultimul foc.

Clasament final: locul 1 - Andrea Arsovic (Serbia) 251.3 puncte, locul 2 - Laura Coman 249.7 puncte, locul 3 - Peng Winyi (China) 228.5 puncte.

O dorință mare atrage pe măsură și teama nerealizării sale...

„Începusem această competiție sub imperiul unei dorințe mari de a câștiga, încurajată de câștigarea primului loc la etapa de Cupă Mondială de la Munchen, dar mai ales datorită antrenamentelor bune și foarte bune din ultimul timp. Această dorință mare de a câștiga mi-a generat și gânduri de genul: și dacă nu îmi iese, dacă se întâmplă ceva, dar dacă... Aceste gânduri din urmă mi-au creat o presiune suplimentară, venită peste presiunea firească a competiției, chiar dacă încercam să le evit”. Povestește Laura despre o capcană psihologică în care pot cădea sportivii ce nu reușesc să-și disciplineze gândurile când sunt la startul unei competiții. Adică, dacă în toată perioada pregătirii dorința de a câștiga obiectivul cel mai înalt îi motivează pe sportivi, direcționându-le acțiunile și dându-le energia necesară. Când deja presiunea competiției își spune cuvântul, dorința de a câștiga provoacă rațiunea să-și pună tot felul de întrebări: dacă alți sportivi sunt într-o formă sportivă mai bună decât a mea, dacă se întâmplă ceva și nu câștig, dacă nu reușesc... Aceste gânduri produc stări de anxietate care reduc luciditatea, tensionează musculatura, articulațiile sunt mai rigide, respirația este mai agitată și superficială, emoțiile nu pot fi stăpânite. Soluția este ca sportivii în etapa competițională să-și concentreze atenția și preocupările cât mai în prezent. Iar gândurile referitoare la competiție să se rezume la ce au de făcut concret și nu la dacă or să câștige sau nu.  

Coordonarea neuro-psiho-motrică este cheia succesului

După ce am înțeles de ce Laura era puțin tensionată în calificări, a continuat: „Înainte de finală eram puțin dezamagită pentru că nu îmi mersese așa cum m-aș fi așteptat în calificări. Așa că în finală am început ezitant. Această ezitare venind din faptul că în probă nu a fost ce trebuie. Acea mica nesiguranță mi-a afectat începutul finalei. Primele 5 focuri au fost trase într-o tensiune puțin peste ce aveam nevoie”. Această descriere a Laurei arată cât de important este autocontrolul emoțional. Sunt sporturi în care nu ai timp să te bucuri sau să te enervezi. Dacă sportivii nu se echilibrează emoțional optim la reînceperea jocului nu vor avea concentrarea necesară. Dar mai ales la Tir, acest sport al exactității, al perfecționismului dus la extreme, orice rezid emoțional inutil va afecta coordonarea psiho-neuro-motrică.

Autoobservarea, primul pas al autocontrolului

Această observare a gândurilor, emoțiilor și stării corporale este primul pas al autocontrolului, iar Laura are acest antrenament de a se observa cu precizie cât și abilitatea psihologică de a se desprinde de ele pentru a se concentra pe trăirea prezentă. „Când mă simt încărcată de gânduri și trăiri amestecate, neordonate știu că nu pot face muncă de calitate și atunci primul obiectiv al meu este să-mi limpezesc mintea și să-mi găsesc starea interioară potrivită pentru ce am de făcut. Doar așa pot aduce calitate muncii mele. În rest sunt preocupată de cum să mă reglez mai bine pe toate planurile. Sunt conștientă și memorez stările de bine și reușitele de excepție pentru a le repeta. Astfel reușesc să integrez mai multe informații care să mă ajute să progresez. Datorită ședintelor de psihologie am reușit să învăț cum să mă concentrez, să-mi disciplinez gândirea și să am autocontrol emoțional”. Spunea Laura într-un interviu anterior [1]. Acum la finala Cupei Mondiale de la New Delhi, povestește sportiva noastră „când am văzut că după prima serie în finala eliminatorie sunt pe ultimul loc și că mai am doar 7 focuri până voi fi eliminată m-am resetat și am început să muncesc foc cu foc, ca și cum fiecare ar fi fost ultimul. Cel mai important este sa nu intri în panică atunci când ceva merge prost. Tot timpul este o cale, o ieșire sau o soluție care să-ți ofere oportunitățile ascunse până atunci. Dacă rămâi calm și liniștit ai luciditatea necesară pentru a vedea soluțiile reglatoare, dacă nu poți, ești eliminat. Așa am recuperat punctele pierdute și m-am cocoțat pe podium”. Spune Laura cu un zâmbet larg pe față și cu ochii strălucind de bucurie. Teama de eșec ne focalizează pe zona instinctivă a creierului, acolo nu avem toate informațiile/cunoștințele acumulate de care avem nevoie. Sportivii care rămân blocați în această zonă fac greșeli de începători de cele mai multe ori.

Echilibrul biologic, psihologic și familial sunt indispensabile înaltei performanțe

După așa o experiență epică la o finală de Cupă Mondială Laura concluzionează. „Drept urmare m-am ales cu un loc doi. Este prima finală de Cupa Mondială la care particip, deci este un început promițător. M-am bucurat de această experiență, de care aveam nevoie, pentru atingerea obiectivului principal – Jocurile Olimpice de la Tokio 2020. Rezultatele din acest an mă fac să mă simt încrezătoare. Sunt capabilă să fac lucruri frumoase în acest sport. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a înzestrat cu tot ce am nevoie pentru a excela. Dacă până acum credeau alții mai mult decât credeam eu în potențialul meu, a venit și momentul de maturitate în care cred în mine și voi face tot ce ține de mine să ajung unde mi-am propus. Acum îmi dau seama că timpul și experiențele acumulate au avut cea mai mare contributie la această evoluție a mea. În timp mi-am găsit echilibrul și am reușit să îmi duc la bun sfârșit prioritățile. Anul acesta m-am căsătorit cu bărbatul pe care îl iubesc și care îmi este alături necondiționat. Consider că liniștea de acasă m-a ajutat mult în a-mi găsi echilibrul interior de care aveam nevoie. Degeaba totul e bine la antrenamente dacă acasă nu ești liniștită. Când creezi un echilibru în ambele părți lucrurile vor merge de la bune la și mai bune și rezultatele dorite apar cu siguranță. Am avut în jurul meu puțini oameni, dar de calitate, care m-au susținut și care au crezut în mine. Mulțumesc antrenorului meu Marin Olimpiu, căruia îi sunt foarte recunoscătoare, psihologului meu George Vescan, kinetoterapeutului Horia  Mladinovici și nu în ultimul rând familiei mele, care este mereu alături de mine”.

Referințe

1.         http://www.csdinamo.eu/sectia-sporturi-individuale/tir/tir-interviu-laura-ilie-talentul-meu-r

CS Dinamo, 2 npiembrie 2017