Olimpiada de la Ciudad de Mexico din 1968

Ştafeta marilor performanţe, mereu imprevizibile !

         Anii trec, iar marii campioni ai începuturilor noastre olimpice (Helsinki '52, Melbourne '56, Roma '60, Tokyo '64) privesc acum din fotoliu supremele competiţii ale celor cinci cercuri unite. Dar, incomparabila Lia Manoliu rezistă de o manieră formidabilă şi nu numai atât; odată cu cea de-a cincea prezenţă a sa la Jocurile Olimpice cucereşte medalia de aur la aruncarea discului, devenind un admirabil simbol al forţei olimpice !

         În „Ţara aztecilor”, la Ciudad de Mexico, alături de Lia, inegalabila pentru totdeauna Lia, va străluci, iată, şi cuplul dinamovist Ivan Patzaichin – Serghei Covaliov, la canoe dublu. Iar întreaga „recoltă” de medalii a delegaţiei României va atinge aici o cifră- record : 15, între care 4 de aur, 6 de argint şi 5 de bronz. O dovadă cât se poate de evidentă asupra evoluţiei valorice mereu crescânde a sportului românesc în lume, a constituit-o clasarea României, acum, pe locul 11 în lume  din cele 113 ţări participante.

         83 de sportivi români au făcut să se vorbească în cei mai elogioşi termeni despre ţara noastră, despre saltul extraordinar al mişcării noastre sportive. Să mai amintim, cu titlu informativ, că am întrecut, ca număr de medalii, ţări cu tradiţie, precum Marea Britanie, fosta Cehoslovacie, Suedia, Canada, Elveţia, Finlanda.

         La Ciudad de Mexico, Tricolorii ne-au oferit satisfacţii deosebite prin performanţele obţinute, între care, fără îndoială, la loc de cinste se situează şi cele ale dinamoviştilor prezenţi în marea arenă olimpică. Cum am mai arătat, campioana noastră de excepţie, Mihaela Peneş, a ţinut cu tot dinadinsul să-şi apere titlul olimpic, în ciuda repetatelor accidentări care au „ţintuit-o” o vreme departe de stadion. Mihaela va urca pe treapta a doua a podiumului de premiere, înregistrând un excelent bilanţ al prezenţelor sale la Olimpiade : două medalii, dintre care una de aur, iar cealaltă de argint !

         Un alt „argint” de excepţională valoare a revenit unuia dintre cei mai valoroşi boxeri din ţara noastră din toate timpurile, dinamovistul Ion Monea, care – merită subliniat – mai câştigase şi un „bronz” olimpic cu opt ani mai înainte, la Roma, performanţe la care mai adăugăm, cu imensă bucurie, alte două medalii de argint şi una de bronz cucerite la Campionatele Europene. Am dorit să relevăm câteva „vârfuri” din cariera lui Monea, tocmai pentru a întări cele susţinute mai înainte privitor la locul său de frunte în ierarhia pugilismului românesc dintotdeauna. Ion a fost ceea ce numim, îndeobşte, un dinamovist sadea, el venind la „Tânărul  Dinamovist”, acel atât de apreciat T.D., încă de pe când era ucenic la „Electrobobinaj”, în Capitală, în anul 1956. Au  urmat 15 ani de box la cel mai înalt nivel, cu aproape 300 de meciuri disputate, cu 11 centuri de campion naţional (un veritabil record în materie !) cucerite sub tricoul alb-roşu al lui Dinamo !

         Rămânând tot în lumea „ringului”, vom reaminti încă un „elev merituos” al… şcolii româneşti de box : Calistrat Cuţov, medaliat cu bronz la categ.60 kg – un autentic şef de promoţie al generaţiei sale, posesor al unei cărţi de vizită de-a dreptul impresionante, ce cuprinde titlul de campion european în 1969, cel de vicecampion al Europei în 1971, numeroase centuri de campion al României etc. De altfel, numele Cuţov va fi dus, apoi, mai departe, de fratele său, Simion, un alt nume intrat definitiv în legenda pugilatului românesc.

         Însă, desigur, nu puteau lipsi dintre medaliaţi nici luptătorii (Nicolae Martinescu – bronz la categ. 97 kg), ori kaiaciştii (argint pentru kaiacul 4 – 1.000 m, cu dinamoviştii Dimitrie Ivanov, Mihai Ţurcaş şi Anton Calenic; bronz pentru Viorica Dumitru la kaiac simplu – 500 m).

         Răspunzând cu cinste şi responsabilitate onoarei de a reprezenta ţara într-o întrecere supremă, dinamoviştii şi-au făcut, iată, încă o dată, datoria cu brio!

                                 Marcel Popescu