Istoria jocului de polo pe apa - Partea a V-a

Avansul dinamovistilor creşte continuu

 Dinamo alcătuia, practic, o echipă redutabilă, pe care nimeni nu o putea invinge iar diferenţa dintre ea şi celelalte competitoare la titlul de campioană a crescut considerabil, din 1965; performanţă rarisimă, chiar şi pentru istoria poloului mondial: Dinamo a câştigat 18 partide din 18, cu un golaveraj de 158-13.

Cununa celui de al X-lea titlu consecutiv a fost cucerită de dinamovişti în anul 1966 printr-o noua prestaţie de excepţie, performanţa fiind trasă la indigo după cea precedenta, campionii adaugând la palmares alte 18 victorii din tot atâtea meciuri, cu un golaveraj 144-15.

Au urmat patru editii de campionat în care poloul bucureştean a monopolizat podiumul de premiere. Marşul triumfal al dinamoviştilor a continuat fără nici cea mai mică greşeală, în 72 de meciuri obţinând doar 6 egaluri şi restul victorii, cu un golaveraj general impresionant: 690-197.

În anul 1971, prin desfiinţarea echipei Steaua, echipele Dinamo şi Rapid şi-au întărit rândurile cu foştii jucători militari, astfel că, cele două echipe, timp de opt ani, vor domina restul plutonului, dinamoviştii devenind pentru a 15-a oară, consecutiv, campioni.

Prima infrangere dupa 10 ani

Disputele decisive ale celui de al 27-lea campionat naţional desfăşurat în 1972, aveau să consfinţească întreruperea unui impresionant şir de victorii dinamoviste. Campionii nu mai pierduseră de 10 ani un meci şi de 15 ani un titlu. Chiar şi în această ediţie ei au debutat cu un egal, 4-4, şi o victorie, 8-7, în tur, în faţa Rapidului, dar au pierdut urmatoarele doua meciuri, în retur, cu 3-2 şi 4-3, feroviarii devenind, pentru prima oară, campioni ai României.

Pasionante şi pline de neprevăzut au fost şi ediţiile din 1973 (când Dinamo s-a impus la golaveraj în faţa Rapidului) şi din 1974 (când dinamoviştii au câştigat un nou titlu după trei victorii şi două egaluri în faţa feroviarilor).

Sărbătoare sub podul Grant

Atacând ediţia cu numărul 30, departe de a se descuraja, rapidiştii au strâns şi mai mult rândurile, confruntarea lor cu Dinamo devenind un regal care se juca cu tribunele pline. După ce şi-au împărţit câte o victorie şi două rezultate de egalitate, Rapidul câştigă meciul decisiv cu 2-1 şi intră în posesia tricourilor de campioni iar in Giulesti a fost fiesta.

Anul 1976 a fost al celei mai mari performante a poloului românesc în arena mondială, prin ocuparea locului IV la Jocurile Olimpice de la Montreal. Tot atunci, feroviarii au demonstrat că ştiu sa înveţe şi din victorii, nu numai din înfrângeri, iar în ediţia de campionat, din acel an, din toate cele cinci meciuri Dinamo nu a reuşit să câştige nici unul, Rapid obţinând două victorii şi trei egaluri care i-au adus ce de-al 3-lea titlu de campioană în decurs de cinci ani. Deşi avea în lotul său pe cei mai valoroşi jucători din echipa naţională, reduta dinamovistă începea să se clatine când ajungea în faţa rivalei sale care-i opunea o rezistenţă greu de trecut.Tot asa s-a intamplat si in campionatul din 1977, când titlul a rămas tot în Giuleşti.

Autorul articolului: Angelo Simion. Foto: Mihai Neacsu – CS Dinamo, 6 februarie, ora 12³⁰