Despre performanta si constienta

Editorial de George Vescan

"Învațatul este asemeni navigării în amonte: dacă nu avansezi esti tras înapoi."

Proverb chinezesc

Se spune tot mai des în ultimul timp, că: ”în România înalta performanță este obținută doar datorită sportivilor cu talent nativ excepțional”. Acest posibil adevăr mă face să înțeleg că principalul merit al performanțelor obținute de acești sportivi este moștenirea lor genetică. Adică, în lipsa unui program de selecție adevărat, a unor metode de antrenament  și mentalități moderne, ultima speranță de a mai obține medalii mondiale și olimpice ne stă în norocul de a găsi în continuare sportivi cu bagaj genetic de excepție.

Personal, sunt convis că talentul nativ contează mult, dar sunt convins și de faptul că funcția crează organul, iar psihicul nostru este rodul experiențelor acumulate de-a lungul vieții. Așadar, acum când baza de selecție a sportivilor este tot mai mică, la majoritatea ramurilor sportive, suntem obligați să găsim metode de a dezvolta abilități de excepție, chiar și celor care aparent nu sunt născuți pentru a fi mari campioni. Deviza multor antrenori: ”cine rezistă rămâne, cine nu, pleacă acasă” trebuie schimbată cu: ”fiecare sportiv ascunde un talent, ce așteaptă să fie descoperit și dezvoltat”.

Schimbarea modului de relaționare între antrenor și sportiv cât și folosirea mijloacelor pe care le oferă știința, au devenit o necesitate, în condițiile actuale. Atitudinea autoritară a antrenorilor exprimată prin sintagma ”muncești la antrenament  pentru că vreau eu” trebuie alternată cu stilul democratic: ”muncești la antrenament pentru că asta îți dorești tu”, astfel făcându-se un pas important în dezvoltarea conștiinței și motivației sportivilor. Dar pentru aceasta, antrenorul trebuie să știe ce își dorește cel mai mult sportivul, ce îl motivează, pentru ca apoi să îi aducă aminte, dacă este nevoie: "că el (sportivul), își dorește să ajungă unde și-a propus și de aceea este bine să facă…"

Conștiența, deși prea puțin dezbătută în mediul sportiv, este unul din factorii principali ai evoluției/performanței, din ea derivând: atentia, învățarea, spontaneitatea, implicarea, responsabilitatea, starea de flux, ș.a. De obicei conștiența include procesele sensoriale și starea de “awareness” (foarte vigilent/prezent).

În domeniul sportiv ar fi bine dacă s-ar include metode psiho-pedagogice în timpul antrenamentelor sau în cadrul discuțiilor libere între antrenor și sportiv, pentru dezvoltarea următoarelor laturi ale conștienței sportivului:

1.         Conștientizarea spațiului în care sportivul se manifestă și al raportului cu antrenorul, colegii și adversarii – orientare și sensul acțiunilor sale;

2.         Conștientizarea proceselor interioare de autoreglaj, care contribuie la executarea sarcinilor motrice;

3.         Conștientizarea prezentului și al prezenței, focalizat pe sarcină într-un mod euristic, executând sarcini motrice imprevizibile;

4.         Armonizarea laturilor conștienței: informațiile exterioare, gândirea, imaginația și emoționalitatea/kinestezia, pentru eficientizarea acțiunilor și obținerea stării de "awareness".

Conștiența, este un element de bază în formula performanței. A fi conștient de: ce faci? cum faci? cât faci?; înseamnă să fi implicat și responsabil în ceea ce faci. A fi conștient de starea interioară dar în același timp să te simți contopit cu ceea ce faci (a fi una cu barca în care tragi, cu mingea sau schiurile), înseamnă să fi în stare de flux, doar în acestă stare îți poți manifesta maximul de potențial. A fi conștient este o stare a ființei, iar resursele acesteia sunt imense.

În articolele următoare voi dezvolta fiecare aspect prezentat mai sus cât și metode practice ce pot fi aplicate sportivilor pentru cunoașterea și dezvoltarea conștienței.

Foto: Mihai Neacșu - CS Dinamo, 2 octombrie 2013, ora 23⁰⁰