Lupte greco-romane - Mult aur, argint, bronz pentru voinicii de pe saltea!

Secţia de lupte greco-romane a Clubului Sportiv Dinamo Bucureşti este una de elită - probabil că aşa ar trebui să începem această scurtă prezentare a secţiei. Însă, în egală măsură, aşa ar trebui să începem cu mai toate secţiile clubului.

Haideti, atunci, să începem cu… numarul 13 (norocos, iată, pentru luptători!): atâtea medalii au câştigat dinamoviştii la Olimpiade (una de aur, două de argint şi zece de bronz), după care ar urma cele 34 de medalii la campionatele mondiale (între care trei titluri de campion al lumii!), 71 de medalii la campionatele europene (din care 12 de aur!), 108 medalii la campionatele balcanice şi am mai putea continua pentru că palmaresul mai cuprinde multe medalii la JMU, o semifinală a Cupei Campionilor Europeni pe echipe.

Secţia s-a înfiinţat în anul 1948, pentru ca în anul 1949 să câştige primul titlu pe echipe: Bujor, Nicolae Popovici, Dumitru Cuc şi Francisc Horvath au fost primele vedete ale secţiei pregatite pe atunci de Dumitru Petrică şi, apoi, o perioadă, de Francisc Cocoş. După aceşti sportivi, apar Ion Corneanu, Constantin Popescu, Ion Batrin, Marin Belusica, Gheorghe Popovici, Alexandru Ruszi…

Urmează Ion Cernea, Ion Taranu, Cornel Turturea, Nicu Ginga, Victor Dolipschi, Nicolae Zamfir, Ion Paun, Stefan Rusu, apoi Ion Grigoraş, Petre Cărare, Marian Sandu şi, bineînţeles, inegalabilul Nicolae Martinescu. Aceştia sunt numai o parte dintre sportivii care, oricând, pot spune că au făcut ceva în viaţă atât pentru ei, ca oameni, dar şi pentru România şi, în fond, pentru noi toţi.

Dar, pe scurt, sa rememorăm câteva dintre cele mai valoroase performanţe obţinute, în timp, de dinamovişti:

• Francisc Horvath (de opt ori campion naţional) devine medaliat olimpic cu bronz la Melbourne, în 1956
• Gheorghe Popovici (de 12 ori campion al României) obtine bronzul la Mondialele din Japonia, în 1959
• Ion Cernea devine vicecampion olimpic la Roma, în 1960; acesta va ajunge campion mondial în anul 1965, la Tampere, după ce, cu un an mai devreme, la Tokyo, ocupa locul 3 la Olimpiadă
• Nicolae Martinescu cucereşte titlul olimpic la Munchen, în anul 1972; palmaresul său este unic: campion al ţării între anii 1961-1974 consecutiv, bronz la Jocurile Olimpice din 1968 de la Ciudad de Mexico, de mai multe ori medaliat cu argint şi bronz la Mondiale şi Europene
• Victor Dolipschi obţine de două ori bronzul: la JO din 1972 si, apoi, la cele din 1984
• Bronz olimpic au mai câştigat şi Ion Ţăranu (1960), Simion Popescu (1968), Stefan Rusu (1984), Ioan Grigoras ( 1992 )
• Nicu Ginga este medaliat cu argint, in 1976, la Olimpiada canadiana de la Montreal; un an mai tarziu, la Goteborg, devine campion al lumii, iar în 1978, în Mexic, va fi vicecampion mondial
• Petre Dicu obţine medalii de argint şi de bronz la Mondialele de la Goteborg, respectiv Moscova
• Nicolae Zamfir (în 1982) şi Marian Sandu (în 1998) sunt alţi dinamovişti ajunşi vicecampioni mondiali

Ca să ajungi un Cernea, un Ginga, un Martinescu nu este suficient să munceşti, fie şi foarte, foarte mult. Trebuie să fii înzestrat în mod natural cu nişte calităţi pe măsură, cum ar fi: viteza, prezenţa de spirit, curajul, puterea de sacrificiu şi multe altele pe care nu le pot avea decât excepţionalii noştri sportivi, din pacate (sau din…fericire!). Indiferent că le spunem "Maestre" sau, simplu, "Nea Martine", oricum ne-am adresa, trebuie să o facem cu cel mai mare respect pentru ca aceşti mari campioni chiar merită.

Baza de date sportivi CS Dinamo - Secţia de Lupte greco-romane