Durerile psihosomatice ale sportivilor – II, Studiu de caz

Un articol de George Vescan

Motto: Adversarul care îți este o obsesie a devenit o parte din tine

Lucian Blaga

Sportivii de performanță au ca obiectiv principal victoria la concursuri. A învinge adversarul, înseamnă confirmarea propriei valori, iar intrecerea este încărcată de mulți factori stresanți (ambiție, incertitudine, tensiune, teama de a nu dezamăgi, etc). Stresul competițional, dacă nu se transformă în anxietate, este bun, deoarece mobiliză resurselor energetice și psihocomportamentale. Dar, dacă sportivul se gândește aproape obsesiv la competiție și asta cu multe zile înainte, va persista într-o stare de stres care îi va consuma cantități suplimentare de energie. De aceea, insomniile, dereglările digestive, tensiunile și durerile musculare își fac prezența cu regularitate la unii sportivi, înaintea competițiilor. Având ca punct de plecare stresul, tulburările somatice pot fi tratate foarte eficient din perspectiva psihosomatică.

Competiția sportivă este stresantă prin dimensiunea motivațională și emoțională mare. Cu toate acestea, sunt sportivi cărora stresul acesta le face bine pe când altora le face rău. Celor cu o motivație îndreptată spre („cum să fac să câștig”), stresul este activator. Pe când, pentru cei care sunt motivați de evitarea eșecului („cum să fac să nu pierd, să nu dezamăgesc, etc”), stresul competițional induce anxietate și blocaje emoționale chiar înainte de a începe competiția.

Mecanismele interioare ale stresului stau la baza evoluției umane. Încă din perioada preistorică, omul trebuia instinctiv să se apere de pericole. Factorii de stres ai strămoșilor noștri, reprezentau adevărate confruntări pe viață și pe moarte. În prezent, reacția de stres funcționează ca în acele vremuri sălbatice și de cele mai multe ori nu este adecvată realității (un concurs sportiv nu mai este o confruntare a gladiatorilor). Este drept, că fluxul  de adrenalină ce se declanșează atunci când ne gândim la o confruntare sportivă, nu este același, ca atunci când ne întâlneam cu ursul prin pădure. Dar dacă, sportivul în timpul liber, se gândește prea mult la incertitudinea concursului sau pur și simplu la lupta ce îl așteaptă, efectul cumulativ al acestor gânduri stresante ajung să inducă tensiuni musculare, nervozitate, sau alte tulburări psihosomatice.

Aspecte psiho-emoționale ale sportivilor, în perioada precompetițională, ce pot induce afecțiuni fizice:

1. Supramotivația, indusă de obligativitatea de a câștiga, asociată cu gândurile: „trebuie să câștig”, „acum sau niciodată”, „totul depinde de acest meci”, „și dacă o să pierd”?, „dacă îl dezamăgesc pe antrenor”?...Aceste gânduri produc stări emoționale de îndoială, teamă, agitație, etc. Emoții care la rândul lor se somatizează în tensiuni musculare, presiune, greutate corporală, agitație sau lipsă de energie,   

2. Submotivarea, poate fi cauzată de situația în care sportivul se crede superior adversarului sau nu mai vrea să concureze, să se sacrifice, dar o face pentru a nu-și dezamăgi părinții, antrenorii sau pentru că nu știe ce altceva ar putea face. Sportivii care nu au un orizont profesional, dar nici nu mai sunt motivați de performanța sportivă, vor percepe efortul fizic ca fiind mult mai greu și orice durere musculară mult mai dureroasă decât ar fi normal.

3. Perceperea dramatizată a unor probleme fizice mai vechi, care apar „mereu” înaintea unor competiții, sunt cauzate de anticiparea unui posibil eșec. La un nivel puțin conștientizat, sunt unii sportivii care ar prefera să se accidenteze decât să piardă, ar fi o soluție care i-ar salva de critica antrenorului.

4. Tendința de a menține și amplifica o durere fizică cauzată de o accidentare, chiar și după tratarea ei la nivel fizic. În urma accidentării unii sportivi sunt atât de marcați, încât fac o fixație psihică a durerii asociată cu gânduri și sentimente pesimiste. Astfel memoria corporală va fi accentuată și se va opune procesului natural de vindecare. După ce afecțiunea a fost tratată, este posibil ca durerea, ce încă mai există în memoria corporală, să reapară odată cu alte gânduri și sentimete pesimiste.

5.  Sportivii introspectivi, care integrează insatisfacțiile, diconfortul, rutina, criticile antrenorilor, și care stăruie asupra eșecurilor și greșelilor lor, se evidențiază printr-o hipervigilență asupra propriului corp. Aceștia au tendința de a-și amplifica suferința, tendința de a utiliza mecanisme de apărare inadecvate, împotriva cauzelor psihice ce stau la baza disconfortului resimțit și tendința de a apela la îngrijiri medicale pentru simptome minore.  

Din perspectivă neurologică,  frica se declanșează din nucleul amigdalian, din interiorul sistemul limbic, acest nucleu este un loc „cheie” al creierului primitiv (instinctiv). La acest nivel se află sediul emoțiilor și al amintirilor pe termen lung. O experiență negativă anterioră poate stimula amigdala, să declanșeze alarma, stresând organismul, atunci când o experiență similară (câteodată este îndeajuns să vedem o poză sau o secvență dintr-un film), se întâlnește în prezent.

Vă prezint în continuare un studiu de caz care să explice mai bine, cum o un eșec din trecut se poate activa în prezent.

Ca la toate studiile de caz, numele sportivului este fictiv pentru a asigura confidențialitatea subiectului.

Studiu de caz

Subiect: Edy, vârstă 27 ani, era cu ceva timp în urmă, portar la o echipă de fotbal din topul Diviziei A.

Edy avea o constituție fizică impresionantă, era deosebit de serios la antrenamente și lucra chiar suplimentar după antrenamente. Echipa juca bine, fiind foarte bine clasată în campionat în aceea perioadă. A fost un meci la care Edy greșise și luase gol, deși echipa a câștigat, el părea foarte afectat. Au urmat mai multe meciuri în care portarul părea de nerecunoscut. De la distanță se vedea teama pe fața lui în anumite momente ale meciului, greșelile și ezitările se repetau. Înainte de fiecare meci îl întrebam dacă se simte bine, dacă vrea să discutăm…De fiecare dată, mă asigura că totul este perfect. Dar într-o seara, înaintea unui meci important, l-am abordat direct:

-          Edy, ai vreun motiv de frică atunci când esti la meci?

-          Nu, eu sunt profesionist, cum poți să te gândești la așa ceva. A sărit sportivul ca ars, vădit deranjat de întrebare.

-          Știu că ești profesionist și foarte serios cu pregătirea, dar de multe ori noi suntem cei mai periculoși adversari ai noștri. Acum înaintea acestui meci, ce gânduri dominante ai ?

-          Ce crezi, că eu o să-mi iert vre-o dată golul pe care l-am luat acum 2 ani, din cauza căruia am pierdut campionatul ? A strigat și mai nervos sportivul, cu fața crispată de parcă ar fi văzut o scenă de groază. 

-          Nu știu, povestește-mi ce s-a întâmplat atunci. Așa că am ascultat povestea acelei faze, în care Edy încasase un gol de pe extrema stângă,  pentru că el ieșise din poartă, crezând că va fi o centrare. În continuare, l-am întrebat pe portar, ce simte la nivel fizic, acum când își amintește de aceea fază.

-          Simt un nod în stomac și tensiune în tot corpul. Aspect care era foarte evident pentru oricine l-ar fi privit în acele momente.

-          La ultimile meciuri ai avut momente în care ți-ai adus aminte de faza de acum 2 ani?

-          Da, în ultimul timp tot mai des, când văd că suntem atacați pe partea stângă și seamănă faza cu ceea de atunci.

-          Înseamnă că în acele momente îți apare un nod în stomac și corpul ți se tensionează, îndeajuns ca în acele momente să nu poți fi la parametri tăi normali.

-          Da așa este, a afirmat sportivul.

Atunci l-am rugat să își imagineze că este în faza din meciul de acum  2 ani și să vizualizeze de mai multe că găsește soluția și apără. Fața și corpul i s-au destins în câteva minute. Așa că l-am întrebat încă o dată cum se simte.

-          Aaaa, păi acum mă simt bine, îmi vine acum să intru în poartă, dacă ar fi așa, aș fi cel mai fericit și mult mai dezinvolt la meciuri.

-          Este alegerea ta să te simți bine sau rău, să porți în continuare greutatea unui eșec din trecut sau să trăiești realitatea prezentă. Amintirea repetată a eșecului a creat un blocaj emoțional care te afectează psihic dar și fizic. Pentru a transforma acest blocaj emoțional ce conține stările interioare pe care le-ai trăit atunci, cu doi ani în urmă, modifică la nivel vizual amintirea de câte ori îți trece prin minte și îți vei recăpăta încrederea și curajul.

Mai târziu, Edy mi-a mărturisit că pe lângă faptul că iar este sigur pe el în poartă, a înțeles cât de mult rău își fac oamenii care se lasă pradă amintirilor nefericite din trecut.   

Foto: Mihai Neacșu - CS Dinamo, 4 februarie 2014, ora 19¹⁵