Psihologia Crizei

             Cuvântul Criză, a fost folosit des în ultimii ani şi din păcate încă este de mare actualitate, inducând tot mai accentuat dezorientare, frică, şi blocaje pe toate planurile.

            La nivel instituţional şi personal această criză pare să ne surprindă, dovedindu-se imprevizibilă şi asta de datorează în primul rând incapacităţii noastre de a o trata din perspectiva realului nostru potenţial. Acest potenţial real este pus în mare parte în « adormire » mai ales în perioadele bune sau uşoare. Este ca atunci când un sportiv cu un mare potenţial de efort se confruntă o perioadă lungă cu adversari mult sub capacitatea sa, efectul va fi că în scurt timp, potenţialul de excepţie se va diminua, sau se va direcţiona în zone extrasportive de multe ori dăunătoare performanţei.

            Acestă « criză » seamănă cu un bulgăre de zăpadă, care poate declanşa o adevărată avalanşă la nivel material, relaţional, organizaţional. Aşadar, pare normal să ne îngrijorăm, să ne fie frică de ceea ce poate să se întâmple mai rău în viitor, dar prin aceeastă abordare nu facem decât să amplificăm percepţia « crizei », ea devenind tot mai mare în comparaţie cu individul care devine tot mai mic şi neputincios.

Pentru a avea o înţelegere completă a cuvântului « criză » ar fi bine să-l vedem la originea sa din limba greacă, unde are două înţelesuri: problemă şi decizie. De asemenea ideograma cuvântului boală, din cultura chineză, înseamnă în acelaşi timp blocaj dar şi oportunitate. De aici putem concluziona că o criză sau boală poate însemna problemă atunci când ne blocăm în ea, sau oportunitate de evoluţie atunci când putem lua deciziile potrivite.

       În perioadele de „criză”, avem de ales, prin deciziile noastre. Fie ne identificăm cu realul nostru potenţial şi ne reconectam la resursele de putere din noi, fie regresam spre strategiile de supravieţuire ce nu fac decât să ne slăbească potenţialul şi mai mult.

      Manifestarea propriei identităţi sau a potenţialului real este rezultatul „jocului interior”, al mentalului nostru care ne influenţează performanţa sportivă, profesională şi viaţa în general. Conceptul de „joc interior” a fost dezvoltat de Timothy Gallwey cu scopul de a-i ajuta pe sportivi să-şi eprime excelenţa în diferite sporturi (tenis, golf, schi etc.), muzică, afaceri şi management. „Jocul interior” al minţii noastre este rezultatul, gândurilor, imaginaţiei, emoţionalităţii şi a percepţiei situaţiilor exterioare, acestea ne pot da starea optimă de rezolvare a problemelor sau din contră ne pot sabota toate demersurile (în articolul umător vom detalia despre mecanismele autoreglatorii ale „jocului interior”).  „Criza” împinge oamenii afara din zona de confort a obişnuinţelor spre zona schimbărilor a dezvoltărilor specifică iniţial zonei de disconfort. Frica îi poate face pe unii să strângă cât mai mult  « cureaua », blocându-şi acţiunile, iar pe alţii să se deschidă şi mai mult soluţiilor inovatoare şi îndrăzneţe.

        Perioadele de “criză” nu sunt plăcute, dar aduc adesea o revigorare a competenţelor personale ce deveniseră ineficiente.

        Criza mondială, economică, socială, organizaţională, se reflectă şi în interiorul nostru, devenind o criză a convingerilor, valorilor şi mai ales a identităţii noastre.

            În această perioadă se pune tot mai acut întrebarea : « cine sunt eu ? » 

-          Cine sunt eu, ca pregătire profesională ?

-          Cine sunt eu, ca implicare profesională, socială, familială ?

-          Cât de creativ şi eficient pot fi eu, în găsirea soluţiilor şi aplicarea lor ?

-          Ce pot face eu, pentru autodepăşirea mea ?

-          Ce pot face eu, pentru cei din jurul meu sau pentru societate în general?

       Trebuie să ne asumăm această criză. A da vina pe alţii, nu ne ajută să găsim soluţiile cele mai bune pentru noi, niciodată. Criza este dureroasă pentru că ne schimbă cu forţa şi este atât de radicală pentru că nu ne-am trezit mai devreme şi suntem rigizi în a ne reconsidera.

      În concluzie : criza ne provoacă să ne redescoperim resursele interioare, sub lumina conştiinţei să intrăm în contact cu propria identitate. Cu siguranţă, atunci când ne vom manifesta din perspectiva realităţii noastre identitare, vom fi mult, mult mai eficienţi, mai prezenţi şi mai implicaţi în realitatea acestor vremuri, manifestându-ne realul nostru potenţial.

Psiholog C. S. Dinamo