Reconversia profesionala a sportivilor - o prioritate pentru C.S. Dinamo Bucuresti (partea I)

Editorial de George Vesan

Performanța sportivă și realizarea unei cariere prin sport nu au fost niciodată ușoare. Pierre de Coubertin declara acum aproximativ 100 de ani: „Pentru ca o sută de oameni să practice educaţia fizică, este necesar ca cincizeci de oameni să practice sportul, este necesar ca douăzeci de oameni să fie sportivi, din care cinci să poată realiza performanţe uimitoare, însufleţind prin aceasta pe toţi ceilalţi,  dându-le  încredere !”

În zilele noastre principiul este același. Avem nevoie de performeri care să ne facă mândri atunci când se cântă imnul național pe cea mai înaltă treaptă a podiumului olimpic sau mondial. Generații întregi și-au dorit să devină: Nadia, Lipă, Patzaichin sau Hagi. Avem nevoie de modele sociale care prin muncă, sacrificii și voință să-și îndeplinească visele. Așa că în fiecare an, mulţi copii pășesc în sălile sau pe terenurile de sport, atrași de gloria acelor câțiva sportivi de succes. Din numărul mare de copii care încep să practice sportul, mai puțin de 2%  ajung sportivi de performanță și un procent mult mai mic la înalta performanță.

Acești sportivi care se retrag înainte de a ajunge la marea performanță nu au nimic de pierdut dacă își continuă studiile și se orientează spre o carieră. Ei sunt oricum câștigători, au un fizic mai sănătos și rezistent, și-au dezvoltat anumite abilități psihologice specifice sportului care le dă un plus de încredere, rezistență la stres și putere de muncă.

Dacă însă privim din perspectiva celor implicați în performanța sportivă putem spune că sunt puțini cei care ajung la rezultate remarcabile. Deoarece sportivii care rămân să facă saltul în marea performanță la seniori trebuie să fie foarte motivați pentru a se dedica în totalitate acestui drum. Sportivii selecționați în loturile naționale sau olimpice, au două antrenamente epuizante aproape în fiecare zi, timp de 10 luni pe an, și toate acestea mulți ani la rând. Este lesne de înțeles de ce nu au timp pentru studiu sau pentru a merge la școală. Acești tineri au capacități intelectuale la fel ca și ale acelor care merg la școală doar că ei au ales să facă sport de performanță. Ajunși la sfârșitul carierei sportive, aceștia își găsesc tot mai greu un loc de muncă bun. Din păcate, odată cu instalarea crizei economice și sociale, acești sportivi se pot angaja tot mai greu în structurile statului așa cum se întâmpla până acum câţiva ani.

Sportivii de performanţă trebuie înţeleși în toată complexitatea necesităților lor : biologice, psihice, spirituale, familiale, sociale şi estetice. Cu cât le cerem mai mult sacrificiu în direcţia performanței cu atât trebuie să le oferim siguranţă și sprijin în celelalte laturi ale vieții sale.

Sportivii de performanţă sunt într-o permanentă cursă a depăşirii limitelor fizice şi psihice proprii dar și ale adversarilor, ceea ce atrage adesea o uzură. Viața sportivă nu durează prea mult, în funcție de ramura sportivă, vârsta ”pensionării” este de 30-35 ani. La acestă vârstă, când majoritatea tinerilor din celelate categorii sunt deja bine canalizați în cariera profesională, sportivii sunt nevoiți să își caute un nou domeniu de activitate. Nu este ușor dacă până la acestă vârstă sportivii s-au dedicat 100% doar sportului. Societatea și instituțiile statului trebuie să aibă conștiința echității atunci când sprijină sportivii, să fie conștienți de sacrificiul lor, iar ajutorul să nu fie o alegere ci o obligație.   

De foarte mulți ani performanțele sportivilor români au fost singurele succese pe plan mondial, au fost singurele realizări care au atras atenția întregului mapamond, contribuid astfel la imaginea pozitivă a României în lume, cu adevărat sportivii au fost și sunt cei mai eficienți diplomați. Dar tot acești sportivi, odată abandonați la sfârșitul carierei sportive, devin adesea persoane vulnerabile din punct de vedere social. De exemplu, sportivii care au practicat sporturi de contact (arte marțiale, lupte, box, rugby), dacă nu pot fi angajați în servicii ale poliției, jandarmeriei sau ale armatei, este foarte posibil să fie atrași de lumea interlopă. Faţă de această categorie de tineri, instituţiile publice şi societatea civilă au o datorie morală, aceea de a-i ajuta să se integreze social, dar mai ales profesional.

Clubul Sportiv Dinamo București se numără printre entităţile care înţeleg existenţa acestei datorii pe crae şi-o asumă cu responsabilitate. Însă, dacă până acum câţiva ani, faptul de a fi sportiv de performanţă la Dinamo oferea perspectiva angajării ulterioare, în structurile Ministerului de Interne, odată cu venirea crizei economice această perspectivă a devenit aproape inexistentă, aşa încât clubul nostru este nevoit să identifice variante alternative de integrare profesională a sportivilor săi. Tocmai de aceea, Clubul nostru doreşte ca, începând de anul viitor, să sprijine implementarea, în rândul sportivilor, a proiectului derulat de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român împrună cu ADECCO, intitulat ‟Reconversia Profesionala a Sportivilor‟. Programul de reconversie are deja un succes deosebit în Statele Unite ale Americii, iar în Europa implementarea lui începe sa dea roade. 

19 decembrie 2012, ora 12⁰⁰