Olimpiada de la Beijing din 2008

„O lume, un vis”

A 29-a ediţie a Jocurilor Olimpice de Vară s-a aflat sub sloganul „One world, one  dream” – „O lume, un vis”, bine arcuit pe această gazdă inegalabilă care a fost China, cu cei peste  5000 de ani de istorie şi tradiţie. Beijing-ul avea să fie, într-adevar, timp de două săptămâni (8–24 august 2008), „o lume, un vis”, grandoarea competiţiei în sine fiind dată, evident, şi  datorită organizării minuţioase, spectacularului. 

Indiscutabil, China şi-a onorat cu succes rolul de gazdă. Au fost cele mai scumpe Jocuri. Chinezii au investit nu mai puţin de 43 miliarde de dolari! Au beneficiat de peste un  milion de voluntari! Organizatorii au uimit şi prin arenele create pentru evenimentul planetar,  precum „Bird’s  Nest” („Cuibul de Pasăre”) – cu cele 91.000 locuri sau „Water Cube”  (“Cubul cu Apă”), structuri sportive incredibile. Nu mai  puţin de 80 de şefi de state şi de guverne au fost prezenţi la fastuosul ceremonial de deschidere a Olimpiadei. Şi tot la  capitolul statistici: 4,7 miliarde de telespectatori a constituit o cifră record, fiind calificat drept cel mai urmărit eveniment din toate timpurile, potrivit  unui  studiu  Nielsen.

În plan pur sportiv, a fost o Olimpiadă cu doi magnifici, autentici eroi. Jamaicanul Usain  Bolt a doborât recordurile mondiale la 100m (9,69 sec) şi 200m (19,30 sec), dar a  participat şi la recordul mondial de la ştafetă 4x100 m (37,00 sec), cu echipa ţării sale,  Jamaica. Bolt a marcat pentru totdeauna istoria sportului, alături de Jesse Owens ori Carl Lewis. Apoi, americanul Michael Phelps, înotătorul cu 8 medalii olimpice de aur, 9  recorduri mondiale şi două recorduri olimpice, l-a depăşit pe Mark Spitz (7 medalii de aur  la J.O. de la Munchen, 1972)!

Fireşte, şi România a avut eroii săi la Beijing, dintre care trei vin de la Dinamo: Constantina Diţa-Tomescu (maraton), Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu (canotaj),  medaliate cu aur la ediţia chineză a Jocurilor Olimpice.

De  altfel, evoluţia Getei a fost, fără îndoială, cea mai urmărită căci, prin aurul obţinut, a  ajuns la 5 (cinci!) titluri olimpice, ca şi Elisabeta Lipă şi Nadia Comăneci. Aşa încât, la Londra, la ediţia jubiliară – a 30-a – a Jocurilor Olimpice, Geta poate să scrie istorie, căci  recordurile sunt făcute pentru a fi bătute!

Revenim, însă, la  prezenţa României şi, implicit, a dinamoviştilor, la Beijing. Au luat  parte la Jocuri 102 sportivi români (dintre care 36 alb-roşii) care, la final, au situat  delegaţia tricoloră pe locul 17 (cu 8 medalii, dintre care 4 de aur, una de argint şi 3 de  bronz), într-o competiţie supremă cu 204 ţări prezente. Dinamoviştii au obţinut jumătate  dintre aceste medalii (4: 2 de aur şi 2 de bronz).

Nu putem nega, fireşte, că rezultatele româneşti de la Beijing sunt un semn al diminuării interesului faţă de fenomenul sportiv la noi. Este necesar să se investească în sport, altfel  acest eficient şi tradiţional ambasador al României care este sportul va conta doar la capitolul… istorie. Şi, ca o completare a celor de mai sus, aş releva o secvenţă dintr-un  chestionar aparut pe website-ul dinamomania.net, la 3 septembrie 2008, în care cei mai  mulţi repondenţi (43 %)  au relevat, în legătură cu performanţele României la Beijing, că acestea au fost „chiar prea bune faţă de ceea ce le oferim acestor sportivi”!

Evidenţiam, la un moment dat, triumful dinamoviştilor în China. Două titluri olimpice  deloc lejer de cucerit.  În cazul Puşei Diţa, performanţa este cu atât mai apreciabilă cu cât a fost obţinută la apogeul carierei sportive (38 ani), într-o probă clasică a olimpismului – maratonul. Puşa a condus mai bine de jumătate din cursa de 42 km, depăşindu-le clar  pe  keniana Catherine  Ndereba (nimeni alta decât campioana mondiala en titre) şi pe  reprezentanta gazdelor, Zhou Chunxin. Iată, după argintul olimpic al Lidiei Şimon (Sydney, 2000), a venit aurul Constantinei Diţa, două dinamoviste care domină maratonul românesc şi - de ce nu? - mondial, în ultimul deceniu şi jumătate.

O altă dominaţie românească având solidă tentă dinamovistă o reprezintă canotajul  feminin. Astfel, fetele noastre de aur, Geta Andrunache şi Viorica Susanu, şi-au  reconfirmat valoarea, campioanele olimpice en-titre la 2 rame - 2000 m, câştigând de o manieră entuziasmantă finala, cu un timp de 7:20,60 min, depăşind puternicele echipaje ale  Chinei şi Belarusului. Cele două multiple campioane aveau, mai apoi, să contribuie şi la bronzul cucerit de echipajul 8+1 al României (aurul a revenit S.U.A.), având alături, în  barcă, alte cinci dinamoviste: Constanţa Burcică, Simona Muşat, Ioana Papuc, Doina Ignat şi Elena Georgescu.

Şi tot bronz va primi şi ex-campionul olimpic de la Sydney, sabrerul Mihai Covaliu. Dinamovistul a ratat finala la doar două tuşe (13-15 cu francezul Nicolas Lopez, după o dispută mult comentată în legătură cu un arbitraj defavorabil românului), dar a învins un alt „cocoş galic”, Julien Pillet, cu 15-11, pentru medalia de bronz.

Foarte aproape de podiumul de premiere s-a situat trăgătorul Alin Moldoveanu, ocupant al locului 4 la puşcă aer comprimat 10 m, după ce, în calificări era pe loc de medalie (3!).

Deşi favorit cert la o medalie olimpică (de ce nu, chiar cea de aur!), Marian Drăgulescu – unul dintre cei mai valoroşi gimnaşti ai lumii, indiscutabil – nu a reuşit decât ocuparea  locurilor 4 (sărituri) şi 7 (sol). La sărituri, după prima execuţie excepţională, Marian avea cea mai mare notă a concursului (16,800), însă a pierdut la nota finală, datorită ratării  aterizării la cea de-a doua săritură! Ceva asemănător l-a privat de o medalie şi la sol!

Din nou, la a doua Olimpiadă consecutiv, kaiacul-canoe a dezamăgit prin absenţa românilor  de pe podiumul de premiere. Ciprian Popa, însă, la C–2 1000 m, s-a aflat la doar opt… sutimi de secundă  de o medalie, ocupând locul 4. Tot în apropierea medaliei olimpice s-a situat şi un alt fost laureat olimpic, Marian Oprea, clasat al 5-lea la triplusalt, cu 17,22 m.  Să reţinem, totuşi, că dinamovistul venea după o perioadă destul de lungă de accidentări.

Chiar dacă n-au obţinut medalii, cei de la canoe au mai reuşit două clasări în puncte  olimpice (locul 6) prin Florin Mironcic la C1 - 1000 m  şi Andrei Cuculici la C2 – 500 m. Mironcic avea să termine al 7-lea la C1 – 500 m. Acelaşi loc 7 avea să le revină şi  gimnaştilor dinamovişti Flavius Koczi (la sărituri) şi Robert Stănescu (la inele). Să nu uităm, locul 7 avea să fie ocupat şi de echipa de gimnastică masculină, cu dinamoviştii  amintiţi mai sus, plus colegii lor de club, Răzvan Şelariu şi Daniel Popescu. În fine, un onorant loc 8 a revenit Lidiei Simon, ex-campioană mondială şi ex-vicecampioană olimpică: aceasta a izbutit o cursă meritorie într-un maraton în care n-a beneficiat de o bună stare de sănătate. Lista sportivilor dinamovişti clasaţi în top 12 olimpic o cuprinde şi pe  Nicoleta Grasu, clasată a 12-a la aruncarea discului, după ce, în calificari, uimise având a doua performanţă a concursului şi ne dădea mari speranţe pentru o medalie! Să nu-i uităm  nici pe antrenorii laureaţilor, Mircea Roman (canotaj) şi Valeriu Tomescu (maraton).

Aşadar, Jocurile Olimpice de la Beijing au reprezentat un regres pentru noi faţă de Atena  2004. Un regres, dar şi un serios semnal de alarmă pentru viitor. Să sperăm că factorii  decizionali importanţi ai ţării îşi vor revizui opiniile şi interesul faţă de  sport. Pentru România, pentru sănătatea poporului nostru, pentru tradiţia şi gloria sportului românesc!

Marcel Popescu