Olimpiada de la Melbourne 1956

O pagină de neuitat!

Trecuse Helsinki 1952, o olimpiadă fără mare ecou pentru noi, românii. Sportul nostru se pregătea, însă, de intrarea "pe uşa din faţă" a supremei întreceri derulate sub cele cinci cercuri olimpice. Avea să fie competiţia ce va vesti gloria olimpică, aceea cântată cândva, în renumitele ode ale lui Pindar. Da, la Melbourne, în 1956, Tricolorul va flutura de mai multe ori pe cel mai înalt catarg, anunţând un salt minunat, un veritabil plonjon în arena sportului de pe planeta Pământ. De la Melbourne până în prezent, dinamoviştii au cucerit nu mai puţin de 122 de medalii olimpice. Fără doar şi poate, aceasta reprezintă o contribuţie majoră la consolidarea prestigiului României pe tărâmul sportului, acest formidabil ambasador ce merită din plin preţuit!

Dar, să revenim la Melbourne, acolo unde ai noştri au scris o pagină de neuitat, un spectaculos moment ce avea să fie încrustat cu litere de aur în istoria sportului românesc. Cei 51 de sportivi români prezenţi în competiţia olimpică s-au comportat admirabil, obţinând 15 medalii, între care 5 de aur, 5 de argint şi 5 de bronz. România avea să ocupe, în final, un excelent loc 9 pe naţiuni, după numărul de medalii de aur. Să mai amintim că, la Jocurile Olimpice de la Antipozi, au participat sportivi din 67 de ţări.

Fără doar şi poate, dinamoviştii s-au aflat printre protagoniştii întrecerilor, adunând numeroşi lauri pentru delegaţia României la mai multe discipline sportive. Neîndoielnic, faptul cel mai remarcabil l-a constituit urcarea pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de premiere, de cinci ori, a celor crescuţi în "grădina" de campioni din Şos. Ştefan cel Mare ! Da, într-adevăr, toate medaliile de aur ale Tricolorilor olimpici au revenit dinamoviştilor ! Cine sunt ei ? Leon Rotman (de două ori!), Nicolae Linca, Ştefan Petrescu şi dublul Simion Ismailciuc- Dumitru Alexe, veritabile legende ale sportului românesc.

Desigur, revelaţia a reprezentat-o proba de canoe, unde ai noştri au obţinut trei titluri din cele patru puse în joc! Fenomenal! Canoiştii români vor depăşi autentice şcoli ale vremii din Canada, fosta Cehoslovacie, S.U.A., ai căror sportivi păreau de neînvins până la startul olimpic.

Dar, şi boxul a fost la înălţime, cei patru pugilişti prezenţi pe "West Melbourne Stadium", obţinând un număr maxim de medalii : patru (una de aur, două de argint şi una de bronz)! Printre ei, doi dinamovişti : unicul Nicolae Linca şi maestru eschivelor, Constantin Dumitrescu. Linca va răsturna toate calculele la categ.67 kg (în ciuda faptului că a boxat în finală accidentat, ajutat de injecţii cu novocaină!) şi, după ce a trecut de campionul european Nick Gargano, a disputat titlul olimpic în compania irlandezului Fred Tiedt, câştigându-l de o manieră entuziasmantă. Dinamovistul Nicolae Linca aducea, astfel, prima medalie de aur (şi, deocamdată, singura) a pugilismului românesc! Constantin Dumitrescu urcase, ceva mai devreme, şi el pe podiumul de premiere la categ. 63,5 kg, "bronzul" său strălucind impresionant şi promiţând careului magic mondial noi aşi "scoşi" din "mâneca" şlefuitorilor noştri de talente.

Începând de la aceste Jocuri Olimpice, opinia sportivă internaţională va face cunoştinţă cu trăgătorii români ce vor produce cu fiecare nouă apariţie a lor în concursuri de anvergură o impresie deosebită. Şi, cum arătam, începutul aparţine Melbourne-ului, unde dinamovistul Ştefan Petrescu va triumfa şi va primi medalia de aur, ce-i va răsplăti nu doar excepţionala comportare de ţintaş, ci şi superbul record olimpic (depăşit cu şase puncte de acesta!). Pistolul viteză promitea să devină o specialitate a tirului din ţara noastră.

Ediţia '56 a Jocurilor avea să întregească splendida evoluţie a dinamoviştilor şi cu alte medalii (de bronz), ce au revenit luptătorului Francisc Horvath (la categ.57 kg), care a confirmat în acest fel poziţia fruntaşă ocupată cu un an mai devreme la "Mondialele" de la Karlsruhe, şi gimnastelor Georgeta Dumitrescu şi Elena Sacalici, componente ale echipei României, ce a urcat pe locul 3 al turneului olimpic, dar despre care specialiştii au afirmat că "a fost cea mai bună". Lucru ce va fi reconfirmat peste ani…

Strălucitul bilanţ Melbourne '56 n-a făcut decât să arate întregii lumi sportive că apăruse o nouă forţă olimpică, numită România ! Clubul Dinamo Bucureşti se poate mândri că a fost şi în acel an principal "rezervor" de medalii şi prestigiu internaţional!

Marcel Popescu