Articol de George Vescan – CS Dinamo, 23 februarie 2012

  „Sportul este o veriga importantă a strategiei naționale, care asigură sănătate, vigoare și  renume ”

                                                                                              Autorul

De ce sportul este o necesitate?

Scriam în articolul precedent că C.S.Dinamo București vine cu acest program în întâmpinarea interesului manifestat de către tot mai mulţi părinţi. Iar asta în condițiile în care se poate constata că, odată cu pierderea interesului pentru educația fizică a școlarilor și dezorganizarea în mare parte a sistemului sportiv de performanță, au apărut tot mai multe cazuri de obezitate infantilă, consum precoce de alcool, țigări și droguri. Această neglijență la adresa educației fizice, duce la lipsa interesului pentru sănătate și vigoare a elevilor, în schimbul jocurilor pe internet, aspect care este îngrijorător pentru  sănătatea societății românești.

Una dintre cele mai minunate calități ale antrenamentului fizic este capacitatea de a produce transformări la nivel psiho-neuronal. Unul dintre obiectivele programului Sport pentru dezvoltare personală, este ca efectele antrenamentului sportiv să nu fie doar la nivel fizic, ci și asupra sănătății mentale și al înțelegerii semnificațiilor principiilor etice și morale.

Motivațiile, dorințele și valorile tinerelor generații s-au schimbat odată cu modificarea sistemului social. Rareori se mai întâmplă ca un copil să vină singur la sala de sport și să îl roage pe antrenor să îl primească la antrenamente. Se pare că dorințele prea ușor îndeplinite copiilor de către parinți, tentațiile hipnotice ale televizorului și internetului, orientarea educației spre profit material, în spiritul societății de consum, sau știrile “sportive” care nu mai promovează modele sociale, ci scandaluri, fac ca inițiativa tinerilor de a percepe sportul ca modalitate de a trăi sănătos, echilibrat și - de ce nu? - ca mod de realizare socială, să fie scăzută.

Cum reușește sportul să contribuie la dezvoltarea armonioasă a ființei umane?

Inteligența motrică (dezvoltată prin sport), este rezultatul integrării, interacțiunii și autoreglărilor a mai multor sisteme (neurologice, psihologice, biologice, fiziologice). Coordonarea motrică activează mult mai multe conexiuni ce țin de inteligența kinestezică, emoțională, creativ-imaginară și rațională, decât oricare altă activitate școlară. Cu ajutorul ECG (elecroencefalograma) s-a putut constata că omul, în timpul sarcinii motrice (mai ales în procesul de învățare a unei mișcări și până aceasta devine automatizată), activează ambele emisfere cerebrale pe arii mult mai extinse, față de o activitate rațional-analitică.

După K. Albrecht (2008), inteligenţa poate fi abstractă, socială, practică, emoţională, estetică şi kinestezică. Sportul este modul cel mai elocvent de exprimare și dezvoltate a inteligenţei kinestezice. Aceasta este organic legată de emoționalitate, imaginație și gândire. Dezvoltarea inteligenței kinestezice va însemna și o dezvoltare a exprimării emoționale, a capacității de proiecție imaginativă și a unei gândiri, în general, ocupată de găsirea celor mai eficiente soluții.

Cu toate acestea, este firesc să ne întrebăm de ce nu strălucesc și în plan intelectual toți sportivii, pe măsura performanțelor sportive.

Un răspuns simplu ar fi: pentru că nu au depus același efort și interes ca în activitatea sportivă. Dar aprofundând puțin, din perspectiva psiho-pedagogică putem spune că: sportivul nu a fost ajutat de nimeni să conștientizeze cum face acele lucruri extraordinare, pentru ca apoi să-l direcționeze (pe baza experiențelor sale reușite) la o generalizare în alte domenii de interes.  Această intervenție din exterior poate fi o soluție atunci când sportivul încă nu descoperă singur propria strategie a autodezvoltării. De altfel, sunt mulți foști sportivi de înaltă performanță care își exprimă identitatea intelectuală sau artistică la un nivel foarte ridicat. 

Un lucru este clar: foștii sportivi de performanță își păstrează, în majoritatea cazurilor, capacitatea superioară de muncă, ambiție, concentrare pe obiective, încredere în propriile puteri, disciplină mentală și corporală, etc.  

În programul Sport pentru dezvoltare personală, se va pune mare accent pe înțelegerea modului cum facem anumite lucruri bine, pentru ca apoi să le generalizăm și să le integrăm în alte domenii ale vieții (în sport, la școală, în familie, cu prietenii).

Care este noua perspective a sportului?

Într-un acricol recent “Elisabeta Lipa - Ambasadoare fair play” d-na Presedinte declara: „Sportul de performanță înseamnă, mai înainte de toate, respectarea și acceptarea regulilor de joc și a adversarilor. Indiferent dacă ești câștigător sau învins, onoarea de a participa este a tuturor concurenților. Cei care conduc destinele sportului de înaltă performanță trebuie să se gândească la sportivi ca la oameni care mai au o viață de continuat după ce se vor lăsa de sport. Nu trebuie sacrificat totul pentru obținerea rezultatelor extraordinare, și mă refer în primul rând la problema dopajului și a epuizării psiho-fizice. Rezultatele de excepție nu trebuie obținute cu orice preț, ci mai întâi trebuie să ne gândim la asigurarea   sănătății și bunăstării acestor oameni. Este inadmisibil ca, în numele îndeplinirii obiectivelor de performanță, să mai existe juniori care să se accidenteze la antrenamente din cauza suprasolicitarii articulartiilor și musculaturii.” (csdinamo.ro, 14.02.2012). 

Este momentul ca sportul să fie înțeles de conducătorii cluburilor și de antrenori, într-o manieră nouă, mult mai aproape de realitățile sociale. Atitudinea și modul de relaționare a antrenorilor cu sportivii trebuie să fie bazate pe respect reciproc și comunicare bilaterală. Trebuie ca oamenii de sport să atragă copiii la sport, daca aceștia și-au pierdut interesul. Este bine să se facă o diferență între sportul de performanță și sportul ca mijloc de a trai sănătos. “Toată lumea e bine să facă sport în timpul liber. Mersul cu bicicleta, înotul, baschetul sau o plimbare cu barca nu sunt doar niște activități placute, ci și sanatoase. Lumea modernă nu poate fi concepută fără sport de întreținere. Dacă până acum câțiva ani apăreau tot felul de rețete “miraculoase” pentru slăbit, acum nici un doctor nutriționist serios nu o să propună un regim alimentar fără un program de sport.” (cf. E. Lipa, 2012).

Acordarea unui interes mărit sportului de masă și de întreținere, cluburile al căror obiectiv este  performanta, au doar de câștigat, prin asigurarea bazei de selecție. Australia sau Noua Zeelandă, deși sunt țări cu o populatie mică sunt pe locurile 4-5 în lume ca performanță sportivă, tocmai pentru că educația fizică este luată foarte în serios, încă din școala primară. În aceste țări, toți tinerii fac un sport de agrement sau de performanță. La canotaj, de exemplu, sunt mii de copii legitimațti la zecile de cluburi unde se practică acest sport. Cu siguranță acest interes acordat sportului de masă și de performanță, de catre sistemul educațional din aceste țări, asigură o națiune sănătoasă din punct de vedere fizic, mental și moral.

În articolul următor vom expune obiectivele pe care ni le propunem în programul, Sport pentru dezvoltare personală.