BASCHET. Interviu Andrei Calenic: “Eu încerc să contribui la echipă cu același aport cu care vine și un străin, sau un român cu experiență”

Interviu realizat de Adela RUSU 

Andrei Calenic, tânărul jucător de perspectivă al echipei de baschet  Dinamo Știința, este o fire deschisă și copilăroasă încă la cei 22 de ani împliniți în august 2020. Orice discuție cu el ajunge inevitabil la baschet și la pasiunea lui pentru acest sport. 

Adela Rusu: Andrei, dacă te-ai descrie în cinci cuvinte, care ar fi acelea? 

Andrei Calenic: Ambițios, introvert dar și sociabil, muncitor, autodidact prin experiențe noi. 

AR: Te-ai născut în București? Ai început baschetul tot aici? 

AC: Da, m-am născut în București și am început să joc prima dată baschet la SS1 Pajura cu domnul Mihai Popovici, iar apoi am fost pentru jumătate de an la clubul Dan Dacian cu Cosmin Șerbănescu antrenor. Am intrat, însă, imediat în proiectul Steaua - CSM sub comanda lui Ionuț Bâscoveanu, care a devenit principalul meu mentor în timpul junioratului și care m-a ajutat foarte mult să mă dezvolt în cei 4 ani cât am activat în cadrul Steaua CSM. 

La juniori am câștigat campionatul de două ori, iar la seniori a fost o perioadă în care nu jucam foarte mult, competiția era mare, eram mulți componenți ai lotului și nu exista regula de U23 de acum. 

AR: Ce colegi aveai în generația ta la Steaua, cu cine “concurai”, cu cine ai rămas aproape? 

AC: Eram împreună cu Georges Darwiche, Victor Petrache, Bogdan Popa, Andrei Iliescu. Cu Georges încă țin legătura, chiar dacă e plecat în Statele Unite. Vorbim des pe facetime. 

AR: La un momendat a existat Iașiul în viața ta... 

AC: Imediat după Steaua am plecat la Iași un sezon, la 19 ani, unde nu a fost chiar cel mai fericit sezon, fiind multe probleme financiare la nivelul echipei, însă am jucat foarte mult, am prins foarte multe minute și am reusit să învăț ce înseamnă baschetul adevărat de la seniori. Acolo m-am și accidentat la genunchi în 2017 și am pierdut 3 luni de joc. 

AR: Ai trecut apoi la rivala eternă a Stelei, Dinamo Știința? 

AC: Am intrat cu drag în acest proiect, unic la momentul acela, de a promova jucătorii români tineri și de a-i dezvolta cât mai mult, atât tactic, cât și fizic. Primul sezon nu a fost chiar cel mai reușit, am început cu acel record de zero victorii și 14 înfrângeri, dar de la meci la meci am căpătat experiență, am progresat, chiar dacă aveam o frustrare că nu câștigam. Noi, ca jucători de baschet, intrăm pe parchet să câștigăm fiecare meci. Dar în a doua parte a sezonului am reușit să ne îndeplinim totuși obiectivele, să ne calificăm în Final Four la Cupa României. A venit apoi sezonul următor 2019-2020 când încă de la începutul lui m-am accidentat la gleznă și am revenit pe parchet mult mai târziu, in noiembrie. Din păcate pandemia a oprit sezonul... Din punct de vedere al rivalității ... eu de mic copil am fost dinamovist, la Steaua a fost o oportunitate, dar când am semnat cu Dinamo am fost foarte fericit să joc pentru acest club. 

AR: Ai avut și experiența loturilor naționale de juniori U16, U18, U20. Povestește-ne! 

AC: La loturile naționale de juniori am avut o experință inedită prin prisma faptului că am văzut cum este abordat baschetul în afara țării, cum sunt crescuți jucătorii, ce mentalitate au, mai ales la U20 am avut șansa să jucăm contra echipelor cele mai bune din Europa: Germania, Israel, care avea un lot foarte foarte puternic, cu jucători care au fost și sunt opțiuni pentru NBA. 

AR: Ești în ultimul an sub incidența regulii U23. Ce-o să faci după? 

AC: O să continui să joc baschet. Eu încerc să nu mă gândesc că sunt jucător U23, chiar nu vreau să mă gândesc că eu joc doar pentru că antrenorul trebuie să mă bage deoarece există această regulă de la federația de baschet. E adevărat că această regulă ne-a ajutat să creștem, ne-a dat șansa să jucăm. Dar eu încerc să contribui la echipă cu același aport cu care vine și un străin, sau un român cu experiență precum Vlad Moldoveanu. 

AR: Cu ce provocări crezi că se va confrunta generația ta în baschetul românesc? 

AC: Cred că este provocator pentru noi să începem să ne facem un renume fiecare și să ajungă toate echipele de top să se bată pentru noi ca jucători români. În ultimii doi ani, de exemplu, am simțit că am progresat foarte mult tactic și tehnic sub îndrumarea lui Tudor Costescu. Filozofia și viziunea pe care le are coach Costescu asupra jocului de baschet este una matură și interesantă, iar lucrul ăsta m-a făcut să văd baschetul altfel de cum îl vedeam înainte. Acum am învațat să citesc jocul, să anticipez mai mult. 

AR: Ești incă tânăr, dar te-ai gândit ce vei face după baschet? 

AC: Nu mă văd având un job de birou. Eu sunt activ. Sunt înscris acum și la facultatea de psihologie și mă fascinează partea asta, mai ales psihologia sportivă. 

AR: Ce ai schimba la tine dacă ai putea?

AC: Aș vrea să devin mai răbdător. Să nu-mi mai pierd din motivație dacă nu am un rezultat pozitiv imediat.

AR: Ce jucător de baschet ai vrea să cunoști și încă nu ai făcut-o? 

AC: Un jucător care îmi place foarte mult este Pau Gasol, un jucător inteligent, un lider, care a câștigat Eurobaschet și titluri NBA și pe care mi-ar fi plăcut să-l cunosc. 

AR: 5 la 5 sau 3 la 3? 

AC: 5 la 5. Doar vara joc 3 la 3, mai mult ca să mă mențin în formă în timpul vacanțelor. 

AR: Cum stai cu viața ta sentimentală la 22 ani? 

AC: Momentan nu am o iubită, dar cred ca o să apară în curând. Ha ha ha... 

AR: Bani sau faimă? 

AC: Faimă 

AR: Real Madrid sau Barcelona? 

AC: Real Madrid 

AR: Batman sau Superman? 

AC: Superman – dar numai pentru că mi-a plăcut actorul. 

AR: Ce sfaturi le-ai da copiilor din ziua de azi care joacă baschet ca să ajungă la cel mai înalt nivel, baschetul profesionist? 

AC: Să fie foarte foarte muncitori și să își asculte antrenorii, să absoarbă cât mai mult din jurul lor și să se uite la cât mai mult baschet. Dar în principiu să muncească foarte mult și pe partea fizică, și pe tehnică, și individual.

CS Dinamo, 3 octombrie 2020