Istoria jocului de polo pe apa - Partea a IV-a

Dinamo devine echipa portfanion.

Din 1957, anul celui de al 12-lea campionat naţional al României, se va scrie o nouă filă în istoria poloului romanesc. Invincibila C.C.A. care timp de cinci ani nu lăsase nici o şansă adversarelor sale, începe să piardă teren.

După ce pierduseră de 12 ori la rând, în ediţiile precedente, dinamoviştii au zdrobit pur şi simplu, cu 8-2, echipa militară, instalându-se în fruntea clasamentului, înscriindu-şi pentru prima oară numele în palmaresul campioanelor României.

În ediţia următoare, încurajaţi de primul lor success, dinamoviştii au tranşat în favoarea lor disputele cu militarii, repetând performanţa anterioară: 7-6 şi 4-3, precum şi 10 victorii din tot atâtea partide disputate (golaveraj 72-20).

Campionatul din anul 1959 părea că va oferi iubitorilor tot mai numeroşi ai poloului o dispută atractiva, dar Dinamo nu a făcut nici o concesie adversarilor, câştigând 11 partide din 12 (golaveraj 99-25) şi, conduşi de un tânăr antrenor talentat - Carol Corcec - au adăugat colecţiei cel de-al treilea titlu de campioană.

Prima afirmare internaţională

Anul 1960 aduce poloului românesc prima afirmare internaţională notabilă, Naţionala noastră ocupând locul V la Olimpiada de la Roma,cu mulţi jucători dinamovişti în selecţionata reprezentativă.

Mai puternică şi mai experimentată, Dinamo obţine 12 victorii şi două remize (golaveraj 132-64), devansându-i pe poloiştii din Oradea, în vreme ce, în mod surprinzător, C.C.A. reuşea să ocupe abia locul VI-

Cu mai mulţi jucători tineri şi talentaţi, Dinamo cucereşte şi cel de-al 5-lea titlu de campioană, în 1961,cu un total de 15 victorii şi un egal (golaveraj 102-28).

Ultima tresărire de orgoliu a Stelei.

Principala competiţie naţională a reunit în anul 1962 echipe din toate cele 6 centre ale poloului românesc: Bucureşti, Cluj, Oradea, Timişoara, Tg.Mureş şi Arad. Deşi militarii au reuşit o victorie în faţa dinamoviştilor, cu 4-1, laurii de campioni revin tot echiepi din Ştefan cel Mare.

Campionatul din 1963 a avut un final inedit, atât Dinamo, cât şi Steaua terminând fără înfrângere cele 18 partide disputate. În meciurile lor directe s-au consemnat numai remize, 2-2 şi 3-3, golaverajul steliştilor (132-20) fiind însă net superior faţă de cel al dinamoviştilor. Totuşi militarii au mai avut o remiză în plus faţă de Dinamo, aşa încât titlul şi l-a adjudecat, şi de această dată, tot echipa din Ştefan cel Mare tot echipei Dinamo.

Steaua a mai încercat şi în 1964 să întrerupă şirul victoriilor dinamoviste, dar a pierdut primul meci cu 6-5, în retur reuşind doar un egal de 2-2 care nu a ajutat-o nicidecum să obţină titlul mult-visat.

Autorul articolului: Angelo Simion. Foto: Mihai Neacsu – CS Dinamo, 15 ianuarie, ora 12⁰⁰