Canotaj. Interviu cu antrenorul Antonio Colamonici (partea a III-a)

Un interviu de George Vescan
Traducere de Marius Băcăuanu

Continuăm interviul cu antrenorul coordonator al loturilor olimpice de canotaj, Antonio Colamonici. După trei ani, în care valoarea canotorilor români din loturile olimpice a crescut la un nivel de necontestat, îmi propun să prezint o perspectivă psihologică a viziunii lui Antonio asupra performanţei sportive.

Reușesc să se antreneze tot mai mult, nu pentru că le spunem noi, ei fac asta pentru că sunt capabili să facă asta

În interviul de acum doi ani ai spus că sportivii trebuie să înveţe să zboare, au început să zboare ? Antonio începe să vorbească cu o voce din care răzbătea mulţumire. “Astăzi facem lucruri care acum trei ani erau de negândit. Sportivii noștri în prezent reușesc să muncească la un nivel care era de neconceput acum trei ani. Astăzi sportivii noștri au un raport cu corpul lor complet diferit. Dar cel mai important este că atunci când îi văd, prima întrebare pe care o pun este dacă sunt fericiți, nu îi întreb dacă au dat totul la antrenament. Ştiu că un sportiv enervat, furios este puternic, dar un sportiv fericit este invincibil. Îmi dau seama dacă sunt fericiţi şi din atmosfera care este la Snagov în prezent. Acum nu mai au senzaţia că sunt îngrădiţi în baza sportivă, obligaţi să se antreneze. Acum cantonamentul este un loc deschis, unde toți stau în mod voluntar. Niciunul nu mai simte presiune şi obligativitate. Cine nu vrea să se antreneze, nu se antrenează și nimeni nu împinge de la spate pe nimeni să facă ceva. Dar această responsabilitate şi implicare a sportivilor în propria lor performanţă, în urmarea viselor lor, este posibilă pentru că sportivii au atins această nevoie de a creşte, s-au maturizat foarte mult, au început să aibă încredere în ei şi în antrenori, dar mai ales în viitor. Nu doar pentru medalii și bani, ci pentru că văd ce este frumos, nu le-am arătat calea sacrificiului, ci drumul frumuseții. Pentru că este frumos să muncești, să ai un corp frumos, elegant, să mergi la concursuri și să vezi cum adversarii trag cu coada ochiului spre tine cu teamă şi curiozitate. Să mergi pe pista de concurs și să îi vezi pe concurenți că le este frică, să îi vezi supărați, fioroși, tensionaţi și tu să zâmbești, asta se cheamă eleganţă. Și sportivii noștri, zi după zi, lună după lună, an după an, sunt din ce în ce mai eleganți. Și reușesc să se antreneze tot mai mult, nu pentru că le spunem noi, ei fac asta pentru că sunt capabili să facă asta. Mulți oameni de sport  spun că programul meu de antrenament este foarte greu. Aşa este, dar trebuie ţinut cont de câteva aspecte. Programul de antrenamente nu este cel pe care eu îl inventez, el este scris de adversarii noştri cei mai puternici, nu putem fi mai buni decât ei dacă ne antrenăm mai slab decât ei. Apoi programul este doar o linie de ghidaj, execuțiile depind de interpretarea şi maturitatea sportivilor şi de aceea ei cu atât mai bine fac. Iar antrenorii au sarcina să aibă întotdeauna grijă de sportivi, să evite ca sportivii să își facă rău din dorinţa de a face prea mult, asta chiar dacă poate costa o medalie. Astfel niciunul dintre sportivi nu s-a accidentat în cariera mea. Nu am niciun sportiv care a intrat în spital, pentru că sportivii se antrenează din dorinţa lor. Noi suntem ca niște părinți, iar primul obiectiv al părintelui este să aibă grijă de copilul său și mai ales să se asigure că nu sunt pericole. Am intenția să câștig multe competiţii, dar recordul meu cel mai important este că nu am trimis pe nimeni la spital”.

Câștigător nu este doar cel care învinge, chiar şi când pierzi poţi câştiga dacă te-ai autodepăşit

Sunteţi într-o perioadă de selecţii. Care sunt criteriile principale care vor decide componenţa unei ambarcaţiuni? Acum tonul era foarte hotărât. “Eu nu iau nicio decizie. Întotdeauna las apa să hotărască. Fiecare sportiv are posibilitatea să își arate potenţialul pe apă la selecţii, cât şi la fiecare antrenament. Apoi cum e normal se urmăresc şi alte criterii: cum răspunde la corecţiile tehnice, cât de repede noul echipaj evoluează şi altele care pot fi măsurate, monitorizate. Dar lucrul cel mai important în munca mea este dreptatea, eu trebuie să garantez atât fiecărui sportiv, cât și echipajului că doar cei mai buni vor ajunge în componenţa bărcii respective. Eu nu am făcut niciodată o barcă de capul meu, din cauza faptului că trebuie să protejez sportivii chiar şi de subiectivismul meu. Toate deciziile le iau împreună cu staful tehnic, pentru că dacă aș neîndreptăți pe cineva, e datoria lor să mă oprească. Nu am făcut nici o schimbare în componenţa unui echipaj fără explicații. Fiecare sportiv poate să vină la mine oricând să mă întrebe ce nu înțelege sau de ce am luat o hotărâre și eu îi pun toate datele la dispoziţie apoi îl las pe el să hotărască ce ar face în locul meu.  Şi dacă sportivul se evaluează corect în raport cu ceilalţi, el demonstrează că a înţeles ce are de făcut, şi în ochii mei a crescut. Îmi place scena dintr-un film mai vechi, Momente de Glorie se cheamă, un concurent îl întreabă pe cel care tocmai câştigase aurul olimpic:  Cum ai ajuns la această victorie ? Iar campionul răspunde:  Trecând de la o înfrângere la alta. Câștigător nu este doar cel care învinge, chiar şi când pierzi poţi câştiga dacă te-ai autodepăşit sau dacă ai învăţat ceva. Dacă ai dat tot, devii mai puternic și înfrângere după înfrângere te duc la creşterea de care ai nevoie să devii un învingător”.

Capacitatea de a folosi emoţiile poate face diferenţa între marii performeri şi ceilalţi

Gândindu-mă la capacitatea de gestionare a emoţiilor l-am întrebat pe Antonio cum afectează acestea performanţa ? ”Sportivii când sunt la încălzire și fac un start de 15 - 20 lovituri, toți se vor întreba dar or să reziste 2.000 metri? Dar când sportivii sunt pregătiţi bine, după prima lovitură din start urmează totul automat. Corpul execută ce a fost programat să facă, dar conştientul trebuie să rămână în permanenţă un observator lucid. Emoțiile nu sunt un avantaj atunci când alterează conştientul. Dar când emoțiile sunt observate, acceptate şi folosite, ele se transformă în resurse imense care ne ajută să depășim limitele noastre. Înainte de cursă, ca și la un examen sau în momente importante când vrem să reușim în interiorul nostru, se duce o luptă între frici şi curaj, între fragilitatea şi puterea noastră. În acele momente nu trebuie să fugi din acel câmp de luptă interior, pentru că dacă fugi de frici ele te vor prinde din urmă şi vor fi mai puternice. Trebuie să acorzi atenţie părţii tale puternice şi să vorbești cu emoţiile care vor să te invadeze, să le spui că nu este momentul lor acum înainte de start, că o să le foloseşti în timpul cursei, dar nu acum. Dar pentru asta, sportivii trebuie să trăiască prezentul, să fie foarte conştienţi de corpul lor, de respiraţia lor, de emoţiile care îi încearcă şi în acelaşi timp să le fie foarte clar ce au de făcut în aceea cursă. Capacitatea de a folosi emoţiile poate face diferenţa între marii performeri şi ceilalţi.

(Va urma)

CS Dinamo, 11 februarie 2020