Tir. Laura Ilie-Coman, aur la Campionatul European – Wroclaw 2020

De George Vescan - psiholog CS Dinamo

Am vrut sa scriu această analiză pentru că Laura Ilie-Coman merită toate aprecierile, dar şi pentru că experienţa ei la acest Campionat European reprezintă o lecţie importantă pentru toţi cei care sunt pe drumul anevoios al performanţei. 

”Am revenit spectaculos pentru că nu am acceptat să pierd”

După ce am felicitat-o pe Laura pentru câştigarea titlului european la individual, am întrebat-o care a fost cheia succesului la această competiţie. Cu zâmbetul larg pe faţă, radiind de fericire, cu ochii ţintind imaginile şi senzaţiile amintirilor, îmi spune direct, cu simplitate: ”În calificarea pentru finală, după 30 de focuri eram pe locul 37, nu mergea nimic. Eram prea departe şi părea imposibil de recuperat atâtea puncte. Atunci am vorbit cu mine, m-am întrebat dacă renunţ. Am făcut un calcul al mediei în care mi-a fost clar că pentru a avea o şansă aveam de tras 30 de focuri excepţionale şi atunci m-am văzut în finală. Atunci am simţit în tot corpul siguranţă, o certitudine că totul va fi bine, deşi nu avea logică, am ştiut că o să trag fiecare foc tot mai bine. Atunci s-au ajustat nişte reglaje în interiorul meu şi am început să cresc punctajul cu fiecare foc, cu fiecare decadă. Şi am început să le dau drumul la focuri ca şi cum ştiam dinainte că se vor duce unde trebuie. Dacă în primele 3 decade am tras: 104, 103,3, 103,6, ultimile trei decade au urcat la 106,8, 106,3, 105,6. Am revenit spectaculos pentru că nu am acceptat să pierd. Iar în finală, după ce trecusem prin această experienţă, mi s-a părut floare la ureche. Eram acolo şi doar mă bucuram de fiecare foc, eram absorbită de ceea ce făceam, deşi tot repeta prezentatorul ca nu s-a mai întamplat să îşi apere cineva în această manieră titlul etc, pentru mine erau doar nişte sunete îndepărtate care nu mă atingeau. Nu mă gândeam să câştig. Mă gândeam să o duc aşa până unde consideră Dumnezeu ca îmi este de folos. Şi a fost să fie, să mă duc pe primul loc. Cu 251,3 puncte, am realizat un nou record al competiței, dar mai importantă a fost experienţa avută”.

Entuziasmat de modul cum a reacţionat Laura în acele momente, în care a schimbat cursul slab al focurilor sale sau aş putea spune fluxul concursului la aceea probă, am realizat că este o experienţă deosebit de valoroasă pe care vreu să o împărtăşesc în acest articol.

Un singur milimetru greşit şi totul era pierdut

Aşadar, Laura ştia că adevărata luptă nu se află între ea şi adversarii aliniaţi pe locurile de tragere, ci adevărata luptă este în interiorul corpului acolo unde renunţarea se luptă cu speranţa, frica cu îndrăzneala, îndoiala cu siguranţa.  La finalul concursului câştigător este cel care ştie să împace părţile din acest conflict, dându-le un sens comun. Nu există emoţii negative pentru că ele devin pozitive dacă la observăm, acceptăm şi le dăm un sens. De exemplu, Laura când a conştientizat gândul de a renunţa împreună cu dezamăgirea aferentă a transformat-o în determinare şi siguranţă. Acele sentimente negative apar în primă fază pentru a declanşa un proces salvator, dar dacă ele sunt negate, ascunse sau disociate de conştient ele devin mai puternice şi vor găsi căi perfide pentru a se manifesta. Emoţiile sunt simţite în corp, cine le neagă sau se disociază de ceea ce simte slăbeşte comunicarea, calitatea impulsului nervos şi feedback-ul din aceea  zonă corporală ceea ce înseamnă un reglaj motric slab.  Disocierea de ceea ce simte corpul înseamnă să te separi de cel mai puternic aliat în ceea ce priveşte reglajul interior şi al comportamentului motric. Cine are un raport bun cu corpul său, datorită unui nivel crescut al interocepţiei, poate fi conştient de aceste procese psiho-neuro-motrice şi le poate folosi. Cu alte cuvinte Laura în plină cădere (după 30 focuri, locul 37), şanse aproape inexistente deoarece trebuia să tragă încă 30 de focuri excepţionale (un singur milimetru greşit şi totul era pierdut), a rămas lucidă, conştientizând dialogul interior între minte şi inteligenţa corporală - “ce fac, renunţ?”- , apoi a coborât atenţia în corp acolo unde sunt imensele resurse inconştiente, unde sunt sedimentate toate antrenamentele, reuşitele, visele şi credinţa. Atunci, îndoiala minţii a provocat sentimentul siguranţei în reuşită, pentru că ea era deja acolo aşteptând doar să fie conştientizată. De câte ori mintea nu poate rezolva o situaţie şi ne conectăm lucizi la inconştient prin intermediul inteligenţei corporale de fiecare dată ne dăm seama că suntem mult mai mult decât credea mintea noastră că suntem şi atunci apar soluţiile, oportunităţile şi starea interioară de care avem nevoie să acţionăm. 

Deşi această perspectivă psihologică expusă mai sus poate explica aceea schimbare bruscă de atitudine şi simţire interioară a Laurei consider că aceea siguranţă venită din certitudinea succesului într-un moment în care se punea problema renunţării poate fi explicată şi din alte perspective. 

Criteriul de bază al inteligenţei spirituale este simţul destinului

Acum zeci de ani oamenii de ştiinţă au susţinut ideea că succesul depinde de Coeficientul de Inteligenţă. William Stern definea inteligența ca aptitudinea generală a individului de a-și adapta conștient gândirea unor cerințe noi. Apoi Daniel Goleman a susţinut că Inteligenţa Emoţională reprezintă capacitatea de a conștientiza, controla și manifesta emoțiile personale, ca fiind elementul principal al succesului. Dar în ultimii ani a apărut conceptul de Inteligenţă Spirituală care le integrează pe primele două tipuri de inteligenţă într-o procesare sincronă. Starea de prezenţă extinsă ajută la conştientizarea stările corporale şi ale minţii, astfel susţine manifestarea versiunii noastre celei mai bune în orice situație ne-am afla. Criteriul de bază al inteligenţei spirituale este simţul destinului. Acest criteriu este o punte firească spre teoriile cuantice. Când mintea Laurei a pus întrebarea  „ce fac, renunţ?”  a răspuns inteligenţa corporală prin sentimentul de siguranţă. Deşi sub presiunea concursului, după 30 de focuri slabe care ar fi determinat normal eşecul, să conştientizezi dialogul interior al minţii şi al corpului înseamnă să fii într-o expansiune a conştienţei şi astfel să poţi alege din cele două posibilităţi suprapuse – pierd sau câştig. Şi odată ce ai ales să trăieşti ceea ce nu s-a întâmplat încă ca pe o certitudine, asta înseamnă o experienţă complexă a inteligenţei spirituale.

Felicitări Laura!

CS Dinamo, 15 martie 2020