Optimismul și pesimismul, factori activi ai rezilienței

Motto

“Pesimistul se plânge că vântul nu e favorabil,
optimistul se așteaptă să-și schimbe direcția,
realistul se apucă să regleze pânzele”.
William Arthur Ward

Pentru a ieşi din această criză mai puternici pe toate planurile

Acum, în primăvara anului olimpic 2020, se scrie o pagină importantă în istoria sportului mondial.

Din cauza unui virus periculos, „locomotiva” sportului de performanţă pare să fi intrat pe o linie de aşteptare. Efectele acestei pauze se vor vedea cu siguranţă în performanţele sportivilor la următoarele competiţii. Dar pentru ca şefii federaţiilor şi antrenorii să poată gestiona cât mai bine această perioadă inedită este nevoie să-i fi format deja responsabili şi implicaţi în pregătirea lor. Antrenorii care nu au acordat încredere şi i-au urmărit cu suspiciune în timpul antrenamentelor, dar şi în timpul liber, îşi văd deja munca compromisă. Cu toate acestea, în situaţia actuală, chiar şi sportivii motivaţi şi responsabili pot fi prinşi în curentul pesimismului şi al îngrijorărilor. De aceea avem nevoie de sportivi rezilienţi, adică rezistenți psihic, astfel încât să fie mai puternici în urma confruntărilor cu situaţiile grele. Unii dintre principalii factori ai rezilienţei psihice sunt optimismul şi pesimismul. Jocul interior al acestor doi factori poate produce sentimentul neputinţei sau un plus de determinare nu doar pentru depăşirea acestei perioade inedited, ci pentru a ieşi din această criză mai implicaţi în gestionarea propriei performanţe.

Tipuri de gândire specifice pesimismului şi optimismului

Pesimismul şi optimismul fac parte din modul de percepere şi gândire al fiecărui om, iar modul de manifestare al acestor factori este specific fiecăruia. Trebuie ştiut că nu întodeauna optimismul este bun şi pesimismul rău. Depinde de cum ştim să le folosim în favoarea noastră.

Optimismul irealist

Acesta este specific persoanelor cu imaginaţie foarte bogată şi cu o stimă de sine exagerată. Aceştia au obiective măreţe, dar efortul depus pentru îndeplinirea lor nu este pe măsură. Un sportiv cu acest gen de optimism ar spune în situaţia actuală: “mai este mult până la J.O., dacă o să trag tare atunci, cu câteva luni de pregătire bună şi cu puţin noroc sigur sunt campion olimpic”. Sau, “de ce să mă antrenez acasă, pandemia asta este o prostie, într-o săptămână maxim două trece şi apoi o să încep antrenamente foarte bune  în condiţii normale”.

Pesimismul deprimant

Este specific celor care au tendinţa exagerată de a vedea doar aspectele primejdioase. Aceste persoane gândesc în situaţia sportivilor din prezent: “asta a fost, am muncit degeaba, virusul asta este posibil să distrugă tot ce am construit, s-a terminat cu olimpiadele, cu mondialele, nimic nu mai are rost”.

Pesimismul constructiv şi optimismul realist

Între cele două extreme prezentate mai sus există o zonă specifică persoanelor performante. Acestea folosesc pesimismul pentru a putea anticipa potenţialele situaţii negative sau efecte nedorite ale unor acţiuni personale. Iar optimismul ancorat în realitate este motorul celor performanţi. Cu cât sportivii se identifică cu dorinţele lor măreţe şi se implică pe măsura lor cu atât acestea se pot materializa, deoarece intră în funcţiune efectul profeţiei auto-îndeplinibile. Desigur aşteptările lor se îndeplinesc mai repede decât la cei care nu au aşteptări înalte, pentru că sunt evident mai motivaţi, muncesc mai mult decât aceştia din urmă. Un studiu realizat de Martin Seligman în anii 90’ (1) arată că după ce participanţilor la o testare li s-a spus eronat că la proba de înot au scos un timp mai slab decât au scos în realitate, la repetarea probei, participanii optimişti au scos un timp bun, care reflecta potenţialul lor real, pe când cei pesimişti au scos un timp sub capacitatea lor normală. Acest exemplu arată că într-o situaţie frustrantă cei cu o gândire predominant  pesimită renunţă să mai lupte, pe când optimiştii speră şi luptă pentru un final reuşit.

Dar ce gândesc sportivii performanţi în despre acestă perioadă? Mi-am pus acestă întrebare. Aşa că am aflat câteva răspunsuri de la unii dintre ei, de ex.:  „îmi pare rău că s-au amânat J.O. cu un an, eram nerăbdător, dar acum am replanificată pregătirea, ştiu ce am de făcut şi la anul voi fi mai bine pregătit; chiar dacă mă antrenez în casă şi nu îmi convine, găsesc multe aspecte care îmi plac, de care nu am avut timp să mă bucur de mult timp; eram în formă şi aşteptam cu nerăbdare să ajung la prima mea olimpiadă, dar dacă s-a întâmplat aşa sunt convins că aşa a trebuit să fie şi va fi şi mai bine; ştiu ce îmi doresc, ştiu ce am de făcut în prezent, am grijă de sănătatea mea pentru că nu este de glumit cu viroza aceasta, am găsit soluţii optime pentru a mă antrena bine şi simt că voi reveni după această perioadă mai pregătit decât adversarii mei”.

Beneficiile optimismului asupra sănătăţii

Există multe studii care subliniază efectele pozitive ale optimismului în starea de sănătate (2). Acestea demonstrează că optimiştii se recuperează mai repede în urma unor accidentări sau afecţiuni, au o toleranţă mai mare la dureri, imunitatea este crescută.

Cum să ne întreţinem optimismul

Optimismul poate fi întreţinut sau dezvoltat prin învăţare dacă ţinem seama de sfaturile mai multor autori din domeniul psihologiei pozitive:

• Să stăm cât mai mult în preajma persoanelor optimiste, sentimentele lor pozitive sunt contagioase.

• Să fim cât mai corecți cu noi înșine și să încercăm să ne stabilim obiective cât mai realiste, pentru a evita dezamăgirile. (3)

• Să nu ne mai comparăm cu ceilalți într-o manieră competitivă, comparație din care noi să avem de suferit, ci mai degrabă să ne concentrăm pe autodepăşirea noastră.

• Să încercăm în mod conștient ca în situațiile dificile și negative să căutăm și aspectele pozitive, oportunităţile, chiar dacă pe moment am fi tentați să vedem doar dezastrul.

• Să acordăm atenție corpului și sănătății noastre: o dietă echilibrată, exerciții fizice, durată a somnului potrivită; cu cât vom arăta și ne vom simți bine fizic, cu atât e mai probabil să avem și o dispoziție mai optimistă. (4)

• Să căutăm în fiecare zi aspecte amuzante din jurul nostru care să ne facă să râdem sau măcar să zâmbim. Râsul și zâmbetul au efecte benefice asupra dispoziției noastre şi a imunităţii.

• Să încercăm să fim pozitivi în primul rând cu noi înșine. În acest sens un exercițiu pe care îl putem face este să dialogăm cu noi așa cum am face-o și cu alte persoane, să nu fim foarte critici și aspri mai mult decât am face-o cu ceilalți, ci mai degrabă să ne încurajăm și să fim înțelegători. (5)

În concluzie doresc să subliniez că în situaţia actuală, când incertitudinea este o stare generalizată, pesimismul folosit constructiv, ca o ancoră în realitatea concretă, poate susţine avântul entuziast al optimismului. Acest optimism bazat pe capacităţi reale, pe muncă şi responsabilitate, este caracteristic oamenilor care au îndrăznit să rişte, să viseze şi apoi să realizeze performanţe incredibile pentru ceilalţi.   

Referinţe

(1) Optimism, pessimism, and false failure feedback: Effects on vigilance performance, link:
http://link.springer.com/article/10.1007/s12144-999-1006-2#page-2

(2) Can Optimism Make a Difference in Your Life?, link:
http://www.urmc.rochester.edu/encyclopedia/content.aspx?ContentTypeID=1&ContentID=4511

(3) 45 Benefits of Optimism, link: http://www.lifeoptimizer.org/2010/03/24/benefits-of-optimism/

(4) Can Optimism Make a Difference in Your Life?, link: http://www.yalemedicalgroup.org/stw/Page.asp?PageID=STW037186

(5) Positive thinking: Reduce stress by eliminating negative self-talk, link: http://www.mayoclinic.org/positive-thinking/art-20043950?pg=2

CS Dinamo, 3 aprilie 2020