Noutăți:
Română (România)English (United Kingdom)
Home Eveniment STUDIU. Antrenarea conştienţei la sportivii de performanţă

STUDIU. Antrenarea conştienţei la sportivii de performanţă

Studiu realizat de George Vescan, psiholog C.S. Dinamo

Bo_Hanson_2Triplu medaliat olimpic la canotaj, Bo Hanson în ultimii 20 de ani oferă leadership, management și dezvoltare personală pentru antrenori. Are ca punct central al prelegerilor sale tema dezvotării conştienţei de sine a sportivilor. Consideră că autodepăşirea şi performanţa sportivilor este condiţionată de a nu se lăsa în starea de pilot automat în timpul antrenamentelor iar pentru a profita la maximum de fiecare antrenament sportivii trebuie să fie cât mai conştienţi faţă de ceea ce văd, aud, simt şi fac.

Dar ce înseamnă să fii pe “pilot automat” în timpul antrenamentului?

Este o stare de transă în care mişcările sunt executate din automatism, deoarece mintea este în altă parte. Iar dacă antrenorul întreabă cum a fost un anumit pasaj din antrenament, sportivul nu îşi aduce aminte cum a fost. Un exemplu despre starea de “pilot automat” este dat şi în cartea Mitul Talentului scrisă de Matthew Syed, fost campion olimpic la tenis de masă. Acesta scria că deşi conduce masina de la serviciu acasă aproape zilnic, de 20 de ani, nu şi-a îmbunătăţit cu nimic condusul sau chiar conduce mai prost pentru că a devenit mai neatent şi asta deoarece conduce pe “pilot automat”, ascultă muzică, mintea zboară în toate părţile, nici nu ştie cum a ajuns acasă.

De ce şi când sportivii intră pe modul pilot automat?

Când sportivul se gândeşte înainte de antrenament că: va fi foarte greu; dacă nu îl voi termina; dacă o să mi se facă rău; o să simt iar acele dureri. Atunci se activează reprezentările acelor gânduri care sunt asociate cu stări de anxietate, neîncredere sau demotivare. Conştientul intră într-un conflict intern, între datoria care îi dictează că trebuie să meargă la antrenament şi teama indusă de acele gânduri. Apoi dacă la nivel conştient nu se găsesc soluţii pentru a rezolva acest conflict, conştientul lasă loc inconştientului pentru a găsi soluţii. Iar soluţia inconştientului pentru a proteja sportivul de realitatea pe care o trăieşte - pentru că a gândit-o, este de a-l disocia de această realitate, de a-l trece pe modul de “pilot automat”. În această stare în care conştientul este în mare parte disociat de acţiunea în sine, inconştientul protejează sportivul de realitatea antrenamentului, repetând un program neuronal anterior, în care sportivul a fost altădată în siguranţă până la finalul antrenamentului. Aparent acest mecanism de apărare al inconştientului atenuează chinul antrenamentului dar nici nu îl lasă pe sportiv să-şi exprime adevăratul potenţial. Este un mecanism care sabotează autodepăşirea, integrarea experienţelor din timpul antrenamentului. Este specific sportivilor la care durează foarte mult corectarea unei deficienţe tehnice sau care se autodepăşesc foarte greu.

A nu se înţelege din cele expuse mai sus că inconştientul este un factor care sabotează autodepăşirea, deoarece la nivelul acestuia găsim toate resursele de care avem nevoie pentru a performa, cu condiţia de a-l folosi conştient orientat spre acţiunile dorite. Există o stare optimă performanţei, numită starea de flux, aceasta este o stare de transă dată de expansiunea conştienţei, când sportivul este absorbit de ceea ce face şi găseşte plăcere, satisfacţie în acţiunea în care este implicat. Această transă se programează înainte de antrenament printr-o gândire şi imaginaţie orientată spre ce îşi doreşte sportivul să realizeze, spre ce are de făcut pentru a performa. Aceste anticipări pozitive şi realiste motivează optim, iar conştientul împreună cu inconştientul lucrează împreună. Este o stare de transă în care resursele inconştiente sunt activate şi conduse de conştient în direcţia soluţiilor de joc sau a reperelor propuse anterior.

De ce conştienţa este un factor principal al autodepăşirii şi trebuie dezvoltat? 

Principiul dezvoltării conştienţei în domeniul sportiv urmăreşte optimizarea integrării informaţiilor, motivaţiei pentru autodepăşire, adeziunea afectivă la actul şi conţinutul antrenamentului, disponibilitate pentru antrenament, precum şi efortul de însuşire nu numai a conţinutului antrenamentului ci şi a strategiei, planului de antrenamente. Astfel, ne dăm uşor seama de importanţa implicării sportivilor în gestionarea propriei performanţe. Deplini conştienţi de modul prin care se autodepăşesc şi de motivul creşterii măiestriei lor.

“Eficienţa conduitei sportive, nivelul superior al rezultatelor din concurs sunt tot mai des şi clar în relaţie cu luciditatea, claritatea gândirii, capacitatea de anticipare, vigilenţa, pe scurt cu gradul de conştienţă pe care îl are dezvoltat sportivul. Toate aceste sunt atributele unei personalităţi superior dezvoltate. Dar în realitatea de toate zilele, această preocupare a psihologilor sau antrenorilor se realizează parţial, atât din cauza dificultăţilor obiective, cât şi din cauze subiective, printre care se află necunoaşterea sau lipsa de preocupare faţă de acest subiect”, spune Bo Hanson.

În acest context amintesc ceea ce spunea profesorul Epuran încă de acum 50 de ani - performanţa sportivă nu poate fi obţinută fără ştiinţă. Domeniul ştiinţei sportive are un caracter pluridisciplinar: biologic, psihologic, spiritual, pedagogic, sociologic şi politic. Psihologia este o ştiinţă cu reale resurse şi metode prin care să contribuie la creşterea performanţelor sportive. În aceeaşi măsură trebuie amintit că ignorarea psihologiei limitează posibilitatea creşterii performanţei sportive, conducând uneori la eşec sau la incapacitatea sportivilor de a-şi exprima adevăratul lor potenţial.

Cum putem facilita dezvoltarea conştienţei sportivilor?

Psihoeducaţie

Psihoeducaţia este un aspect implicit în activitatea antrenorilor. Aceştia îşi pot da seama când un sportiv este în starea de “pilot automat”. Observând privirea fixă, lipsa sau întârzierea reacţiilor la anumiţi stimuli exterior cum ar fi chiar şi indicaţiile lor sau ezitarea de a-şi folosi întregul potenţial. Apoi pot avea discuţii prin care antrenorul să-l ajute pe sportiv să-şi cunoască gândurile care îi declanşează temeri care se transformă în programe sabotoare la nivel inconştient. După care vine rândul educaţiei, disciplinării gândurilor, autocontrolul emoţional, concentrarea asupra realităţii obiective şi a obiectivelor de antrenament propuse. Este important ca sportivul să se concentreze pe baza biologică şi neuronală implicată în ceea ce are de făcut. Ca urmare, să-şi schimbe atenţia de la anticipările care îl conduc spre autovictimizare. Un alt aspect foarte important este ca la finalul antrenamentului epuizant, când tot corpul doare, sportivul să dea un sens pozitiv durerii, spundu-şi: da, mă dor picioarele, a fost un antrenament bun, astfel de antrenamente mă duc pe podium. Această gândire îl face pe sportiv să simtă că este în siguranţă şi control pe drumul performanţei sale. În cazul în care începe să se victimizeze, să-şi repete în minte că: nu mai pot, a fost chinuitor, imi vine să mă las..., atunci nu face decât să-şi programeze inconştientul - că totul este un chin ce trebuie evitat pe viitor -, iar o soluţie este intrarea în starea de “pilot automat”.  la antrenamentele grele.      

Abilități de ancorare în realitate

A rămâne conştient de realitatea imediată, prin ceea ce vedem, auzim, simţim tactil sau proprioceptiv ajută sportivul să se detașeze de anticiparea durerii, a chinului pe care îl anticipează dar pe care deja îl simte la nivel emoţional sub formă de teamă sau cel puţin lipsă de chef. Adesea, sportivul percepe stări emoţionale care sunt asociate cu evenimente trecute. Aceste emoţii activate de gândul – să nu păţesc ca data trebută - consumă energie, scad luciditatea şi implicarea conştientă. Acest lucru îl copleșește uneori, provocând nevoia de a se disocia, de a intra pe “pilot automat”. Conştientizarea realităţii imediate ajută să-și mute atenția de la anticipări şi emoţii neproductive şi să revină la normalitatea prezentă. Sportivul poate învăţa să-şi dezvolte disciplina mentală, necesară trăirii prezentului, prin ancorarea în realitatea imediată. De exemplu: a vedea rapid zece lucruri; identificarea a cinci sunete; să numească două lucruri pe care le poate mirosi acum; a simţi tactil textura unui material, a simţi temperatura, ce simte corpul, dacă respiră abdominal etc.  După ce a revenit în prezent prin aceste tehnici sportivul se poate concentra pe ceea ce îşi doreşte să facă la antrenament. Astfel sportivul va active resursele inconştiente putând să le conducă în direcţia acţiunilor propuse.

CS Dinamo, 26 mai 2022

Agrement Fitness

Agrement Natație

Agrement Tenis de Masa

Hidrokinetoterapie

Initiere/Agrement Tenis

Online Guests

We have 357 guests online