Olimpiada de la Tokyo 1964

Noi talente şi o tradiţie a… medaliilor

         Olimpiada de la Roma a intrat în amintire. Recordul celor 10 medalii cucerite atunci de reprezentanţii noştri avea să fie depăşit în „Ţara Soarelui Răsare”. De această dată, România va ocupa locul 12 pe naţiuni din 94 de ţări participante (un nou record în materie), cucerind 12 medalii, între care două de aur, patru de argint şi şase de bronz. Un bilanţ, fără îndoială, remarcabil, dacă ţinem seama de valoarea deosebit de ridicată a competiţiei olimpice desfăşurate la Tokyo.  Delegaţia română a fost formată din nu mai puţin de 139 de sportivi ce au luat parte la întrecerile a 13 discipline.

            Din nou, catarguri ale gloriei olimpice, ca o dovadă că noi talente descoperite şi pregătite exemplar aveau să reprezinte cu cinste culorile patriei noastre. Sportul românesc continua, astfel, o frumoasă tradiţie a… medaliilor câştigate în cele mai mari întreceri sportive de pe mapamond.

            Noi străluciri ale traseului consacrării sportului din Carpaţi în lume. Noi lauri ce semnifică prestigiul de care se  bucură ţara noastră şi în arena internaţională.

            Alături de valoroasele noastre „şcoli” de lupte, kaiac-canoe, box, tir, iată, atletismul urcă foarte, foarte sus, prin cele două splendide medalii de aur obţinute pe National Stadium din capitala niponă. Dacă Iolanda Balaş era o vedetă de-acum bine aşezată în lumea sportului, în schimb dinamovista Mihaela Peneş se ivise „peste noapte” printre marii campioni, „aurul” său la suliţă constituind o autentică… minune a reuniunii atletice olimpice ! Pentru prima oară o atletă a Clubului Dinamo Bucureşti îşi înscria, aşadar, numele pe lista de onoare a campionilor olimpici.

            Tradiţia de învingători a trăgătorilor va fi evidenţiată şi în „Ţara crizantemelor”, cum i se mai zice Japoniei, prin sportivul de excepţie care a fost Ion Tripşa, ce a intrat în posesia unei minunate medalii de argint. Tripşa a reuşit în concurs 591 de puncte, la pistol viteză, el fiind, de altfel, de-a lungul multor ani, unul dintre cei mai constanţi trăgători din lume, cu cifre dintre cele mai ridicate. Ion Tripşa, un an mai târziu, avea să devină campion european, cu echipa României, în proba sa preferată, pistol viteză.

            Kaiacul-canoe românesc a fost prezent în primele cinci locuri în toate probele, ceea ce spune, desigur, destul de mult despre valoarea „flotilei” noastre.

Cu acest prilej, se obţin primele medalii olimpice – de bronz – din istoria kaiacului românesc. „Vârful” flotilei noastre, dinamovistul  Aurel Vernescu, va reveni în ţară cu două „bronzuri”, unul dintre ele trudit împreună cu Atanase Sciotnic şi Mihai Ţurcaş. Rămânând în sfera sporturilor favorite la Jocurile Olimpice, să mai amintim că, la lupte greco-romane, România va cuceri trei medalii, iar alţi cinci sportivi se vor plasa între primii cinci ! Un demn reprezentant al luptelor de la noi, dinamovistul Ion Cernea, după „argintul” de la Roma, rămâne în elită, obţinând acum „bronz” la categ. 57 kg, completând, în acest fel, colecţia de medalii cu care s-au înapoiat dinamoviştii de la Tokyo.

            În sfârşit, chiar dacă nu au urcat pe podiumul de premiere al Olimpiadei 1964, totuşi, voleiul masculin şi feminin (locurile 4), ca şi fotbalul şi polo-ul (locurile 5) au uimit prin excelentele poziţii, destul de avansate, în ierarhiile sporturilor de echipă. Fireşte, şi sporturile de echipă au exprimat – prin evoluţiile lor  - saltul valoric înregistrat de sportul din România pe mapamond.

Marcel Popescu