Istoria jocului de polo pe apa - Partea a III-a

ILSA deschide drumul

Cu o echipă redutabilă, ILSA Timişoara a fost desemnată în anul 1946, prima campioană a României la polo pe apa. Fiind apreciată pentru jocul ei tehnic şi spectaculos, s-a impus în faţa celorlalte candidate: Ferar Cluj, Dermagant Tg. Mureş şi U.Cluj. A urmat un şir de alte cinci succese consecutive ale timişorenilor, cei mai multi dintre aceştia fiind selecţionaţi în prima reprezentativă a României care a participat la turneul balcanic de la Split, în iulie 1946.

Referitor la cel de al 5-lea campionat naţional, ediţia 1951, trebuie să semnalăm debutul competiţional al dinamoviştilor bucureşteni cu un promiţător loc cinci.

Bucureştiul în centrul atenţiei

După şase ani de glorie a poloului timişorean, perioadă în care jucătorii de la ILSA au dus greul echipei naţionale, a venit rândul echipelor bucureştene – C.C.A., Dinamo şi Rapid – să domine campionatul naţional.

Anul 1952 a adus trei premiere în poloul românesc: echipa naţională a debutat la Jocurile Olimpice, campionatul s-a disputat între opt echipe, cu meciuri tur-retur iar titlul de campioană naţională a fost câştigat, pentru prima dată, de o echipă din Capitală. Un adevarat tur de forţă a făcut C.C.A.-ul, câştigând campionatul într-o manieră categorică: 14 meciuri, 14 victorii, golaveraj 128-17. Vicecampioana a fost Dinamo Bucureşti care, contrar tuturor aşteptărilor, a reuşit să devanseze pe P. Tg. Mureş, F.R.Timişoara, Metalul şi pe Ştiinţa Cluj.

Superioritatea poloistilor de la C.C.A. a fost şi mai zdrobitoare în anii care au urmat, timp de patru ediţii militarii susţinând 64 de jocuri din care au câştigat 63, cu un golaveraj de 494-63 - record absolut - şi au obţinut cinci titluri naţionale în cinci ani.

= va urma =

Autorul articolului: Angelo Simion. Foto: Mihai Neacsu – CS Dinamo, 7 ianuarie, ora 15⁰⁰