Jocurile Olimpice

„Jocurile” din nou acasă!

Titlul rândurilor de față reprezintă, de fapt, sloganul sub care s-au desfășurat Jocurile Olimpice de Vară de la Atena, 2004. Acestea au revenit „acasă” după 108 ani (1896 fiind anul primei Olimpiade moderne, găzduită pe tărâmul legendar al Eladei). Sincer, Greciei i se facuse o nedreptate refuzându-i-se candidatura organizării Jocurilor Olimpice la Centenar (1996), așa încât acum s-a produs și o „reparație” creatorilor Jocurilor, astfel încât ideea olimpică și-a regăsit pământul natal, în umbra sacră a monumentului  etern al democratiei și libertății, Acropole...

Dinamo pe locul 15 din … 198 de ţări !

Ediţia cu numărul 28 a Jocurilor Olimpice de Vară s-a desfăşurat la Sydney, în Australia, în perioada 15 septembrie – 1 octombrie 2000. A fost ultima Olimpiadă a Mileniului 2. Suprema competiţie planetară avea să revină pe continentul australian după 44 ani (Melbourne 1956 – Sydney 2000). Cu acest prilej a mai căzut un record, anume cel al ţărilor participante: 198 ! În programul Jocurilor Olimpice au figurat nu mai puţin de 29 de discipline sportive (câteva, chiar, în premieră). România a abordat Jocurile la 16 dintre probe. Ce s-a putut vedea cu ochiul liber, cum se spune? Gigantismul organizatoric (să amintim doar prezenţa a 6000 de poliţişti şi militari care au asigurat paza sportivilor!). Şi asta cu toate că, în dese rânduri, Comitetul Internaţional Olimpic a susţinut „redimensionarea programului olimpic”. Oricum, Olimpiada de Vară de la Antipozi a fost o sărbătoare măreaţă, impresionantă, cu dominantă înalta tehnologie. O reuşită urmărită de circa 3,5 miliarde de oameni de pe glob.

Tot pe… apă a fost mai bine !

În urmă cu şapte ani, în oraşul american Atlanta, s-au derulat secvenţele celei de-a 26-a ediţii a Jocurilor Olimpice de vară. Atlanta câştigase dreptul de a fi gazda acestora la „bătaie” cu Atena. Multă lume a privit chiar cu tristeţe faptul că atenienii n-au izbutit să-şi obţină dreptul de a organiza ei Jocurile, mai ales că, în 1996, s-a sărbătorit centenarul Olimpiadelor moderne, start dat de Atena în 1896. N-a fost să fie, însă, pentru greci. Ceea ce nu înseamnă că americanii nu s-au întrecut pe ei înşişi în organizarea celei mai importante competiţii sportive de pe glob. A fost o reuşită deplină. Şi asta, în ciuda unor încercări de a intimida opinia sportivă internaţională, prin acte teroriste. Nu, Olimpiada de la Atlanta şi-a păstrat măreţia fără pată.

Cum s-au prezentat românii ? N-a mai fost, evident, ca în urmă cu 12 ani, tot pe pământ american, la Los Angeles, când delegaţia noastră îşi înscria un record propriu 53 de medalii, dintre care 20 de aur! N-a mai fost aşa din varii motive pe care nu are rost să le enumerăm în această lucrare. Dar, şi aşa, Tricolorii n-au dezamăgit, ei aflându-se, deseori, printre protagonişti.

Performanţă la canotaj, contraperformanţă la… kaiac-canoe !

Nu mai puţin de 45 de sportivi dinamovişti s-au aflat în delegaţia României la ediţia jubiliară – a 25-a – a Jocurilor Olimpice de vară desfăşurate, de această dată, într-o ţară europeană, Spania, la Barcelona. O revenire, deci, după 12 ani, pe „bătrânul continent” (anterioara la Moscova, în 1980). A fost  prima Olimpiadă, după căderea „Cortinei de fier”, după dispariţia „Războiului rece”. Dispăruse sentimentul acela ambiguu potrivit căruia sportul este utilizat doar ca un mod de rivalitate între un  bloc (militar, politic, social) şi celălalt. A dispărut acea „mare linie de separare a apelor”. Azi, sportul nu mai este folosit în ceea ce a reprezentat rivalitatea Est-Vest, iar Jocurile Olimpice nu mai participă la împărţirea puterilor mondiale după criteriile  inerentei supremaţii politice. Aspectele politice ale Jocurilor au rămas, undeva, în trecut, cu punctele lor culminante Berlin '36 (din „epoca Jesse Owens”), Munchen '72 (cu tragismul iscat de atacul terorist), Moscova '80 (neparticiparea unor mari puteri) şi, în fine, Los Angeles '84 (cu neparticiparea  multor ţări din blocul comunist, mai puţin România, R.P. Chineză sau Iugoslavia).